Craiovele

Unii plâng că în Craiova sunt două echipe care se dau cap în cap în loc de una bună şi campioană. Dimpotrivă, e de râs. De bucurie. De „stai să vezi ce-o să fie!”

Există Coreea de Nord și Coreea de Sud, au fost un papă şi un antipapă şi, ca să aterizăm în universul în care balonul e rotund, dar, pentru mulţi, Pământul e plat, în Capitală şi împrejurimi sunt echipe câtă frunză şi iarbă. La Craiova, două echipe înseamnă sfârşitul lumii.

Câte stele sunt pe cer

Noroc că Marele Aranjor a făcut de aşa fel încât să fie două sărbători în oraş în aceeaşi zi, câte una pentru fiecare. Şi chiar şi aşa cică s-ar fi luat un pic la încins dacă ar fi avut loc. Vă imaginaţi ce se întâmpla dacă una avea ceva de celebrat şi cealaltă de îngropat? Această duşmănie are atâtea rădăcini că mai bine numărăm stelele de pe cer decât motivele lor de ceartă. 

Pare că acolo a fi în conflict e începutul celor mai frumoase poveşti. O nebunie în formă continuată care ţine jocul viu. Ţărâna musteşte de fotbal. Te poţi întreba dacă un pustiu pus la patru ace e de preferat acestei perpetue zarve. Dacă da, ai greşit rubrica.

Concert în salt major

Sunt două compartimente ale fiinţării în prima ligă în ce priveşte CS Universitatea Craiova şi FC U Craiova. Nu mai pun şi "1948" că intră în componeţa numelui ambelor. Întâi, e despre fani. Aici se arată ceva necazuri, pentru că străzile sunt ale tuturor. Cine ştie, poate îşi mai cheamă Poliţia niscaiva pensionari de la matusalemica vârstă de 42 de ani ca să asigure liniştea. Nu şi pacea, că aia nu va fi. 

Ar trebui să existe de acum un plan special de contracarare a posibilelor întâlniri intra-muros sau câmpeneşti dintre cele două oştiri ale Cetăţii Băniei.

Altfel, în toate zilele de meci, şi cu asupra măsură când au loc partidele dintre cele două, Craiova ar putea ajunge să deschidă multe jurnale televizate. Şi nu pentru vreo reprezentaţie a Filarmonicii Oltenia, ci pentru Festivalul Răngilor. Pasiunea, spre deosebire de fericire, nu e un lucru mărunt. Nu e o "aripă care vibrează", ar putea fi un maxilar care cedează.

Comparaţia stimulează naţia

Apoi, echipele. Organizaţiile. Până acum fiecare s-a luptat pe felia ei cu "duşmanii" istorici sau recenţi, că a fost vorba de FCSB, asociată Stelei de multe voci publice, de Dinamo, CFR sau de Petrolul, "U" Cluj ori chiar Turris, până de curând, care tindea să facă umbră în regiune echipei lui Mititelu. 

Acum însă, vor juca pe acelaşi teren, şi nu doar la propriu. Vor fi puse una lângă cealaltă, comparate, măsurate, comentate. Din această rivalitate cu accente de război civil ar putea ieşi ceva spectaculos pentru fotbal.

Lupta pe imagine

Capii celor două organizaţii vor avea o marjă de eroare infimă pentru a putea să nu cadă pe doi în această confruntare în care locul trei nu există. Vor trebui permanent să arate că "noi suntem Craiova" şi asta se va putea doar tinzând spre excelenţă. Fotbalul bun şi performant va seta identitatea, nu vorbele, strigătele sau bătăile. 

Evident, fanaticii celor două grupări nu se vor dezice indiferent de rezultate, dar pentru ambele va conta cum vor arăta în ochii celor neimplicaţi, inclusiv din oraş, din media sau de oriunde. Iar rivalele abia vor aştepta să tragă foloase din această izbire a orgoliilor. Va fi electric.

Răscrucea

În multe locuri din fotbal există rivalităţi ireconciliabile între echipe din aceeaşi urbe, la Milano, Liverpool sau Madrid. La Craiova ea poate căpăta accente dramatice pentru că acest antagonism se află în fazele lui de pubertate. Niciunii nu se pot obişnui cu ideea "celuilalt", pe care îl contestă până la negare. Aici stau pericolul şi oportunitatea acestei situaţii, între cele două oscilăm. Între capete sparte sau capete luminate. Alegerea lor.