Cel mai pătrunzător eseu al zilelor noastre are 13 cuvinte și a fost rostit de Edurne, soția lui David de Gea, portarul uitat de soartă la Man U. Edurne a ajuns la concluzia că "Manchester e mai urât decât dosul unui frigider!".
Edurne n-a văzut, încă, Blackpool, dar asta nu înseamnă că De Gea a omorât grupuri mari de oameni și că, în consecință, ar trebui să ispășească între barele lui Blackpool F.C.
Cu toate astea, Guardiola s-a mutat în frigider, stă de cinci ani acolo și declară că se simte OK. Vocație de martir. În definitiv, Pep reușise anterior să învețe și să vorbească fluent nemțește. Și mai interesant, Manchester a câștigat titlul la pas. Celălalt Manchester. City. Al cincilea în ultimii 9 ani și al treilea cu Guardiola.
Ce e curios în această afacere e că echipa are două genii active (Pep și De Bruyne), câștigă titluri, va câștiga Liga Campionilor și va rămâne necunoscută. Toată lumea are știință despre existența clubului și gloria lui recentă. Dar nimeni nu iubește City așa cum urăște Liverpool sau Man U.
City e înconjurată de o indiferență respectuoasă și înrămată într-o admirație de catedră. Unii cred că asta vine din lipsa insistentă a istoriei și din prezența excesivă a bugetului. Poate. Deși Chelsea a spart prima bariera IMF și, cu toate astea, contează pe o susținere afectivă certă. Nu mai mare decât Millwall, dar cine poate rivaliza cu trupa care controlează încă din 1855 arta mutilării oneste?
City e, pe nedrept, dar inevitabil, o mare putere de care nu se teme nimeni. Mai precis, o mare putere care nu poate produce spaime și nu lasă în urmă lacrimi de orfan.
Cu City joci doar ca să vezi cu cât pierzi fără să-ți pese. Nimeni nu face o tragedie dintr-o tăvăleală acasă sau pe Etihad. Iar asta pare să vină din anonimatul istoric al unei echipe care n-a apucat să se legitimeze.
Și din efectul Pep. Guardiola aduce cu el o excelență septică, de laborator infailibil. Totul e perfect gândit, până și erorile de moment. Dacă muzica de ascensor poate fi divină, atunci ea va fi compusă cândva de Pep Guardiola. Dar nimeni n-o va fredona sau urla fanatic în tribune.
{{text}}