Vinovată de tăcere

A doua jucătoare a lumii, Naomi Osaka, părăsește turneul de la Roland Garros fără a fi învinsă sau accidentată. Pleacă pentru că nu vrea să se supună unei reguli pe care nu pot s-o numesc decât rea și nedreaptă.

O jucătoare profesionistă de tenis are obligația, pe care și-o asumă semnând un contract, de a participa la conferințele de presă de după meci. 

E de înțeles acest lucru, presa trebuie lăsată să-și facă treaba, ba mai mult, Rafael Nadal spune că, fără jurnaliști, jucătorii nu ar fi atât de cunoscuți și recunoscuți pe plan mondial. Numai că, jurnalistul trebuie să fie, prin fișa postului, o ființă care pune întrebări neplăcute, incomode, necruțătoare. 

Trebuie să fie insistent și fără milă, cum a fost cel care a întrebat-o recent pe Serena Williams, în conferința de presă de după un meci pe care-l pierduse, „Te gândești la retragere?”. Serena a încercat să răspundă ceva, i-au dat lacrimile și a plecat. Naomi Osaka consideră întrebările de după înfrângere „ca și cum ai da cu piciorul într-un om căzut la pământ”.

Majoritatea jucătorilor fac față unor astfel de situații. Există însă și cazuri, ca al lui Naomi Osaka, unde e vorba de o capacitate redusă de a interacționa cu presa și publicul. 

Japoneza este în mod vădit sensibilă și anxioasă: când Serena s-a dezlănțuit strigând sălbatic la arbitru, în finala US Open 2018, Naomi a fost de-a dreptul șocată, a izbucnit în plâns și s-a strâns în ea însăși de parcă îi era frig. Este în mod evident greu și consumant pentru ea să vorbească cu persoane care nu îi sunt apropiate. 

La nivelul foarte înalt la care joacă cvadrupla căștigătoare de Grand Slam, starea psihică este un factor esențial, care poate fi alterat într-o conferință de presă. E dreptul ei să refuze ce crede că îi face rău.

Dar este și dreptul organizatorilor să considere că acest refuz le aduce daune în materie de sponsori, contracte media, publicitate. 

Și atunci, cred că este corect ca, în compensație, jucătoarea să fie amendată – ceea ce s-a și întâmplat, Osaka trebuind să plătească 15.000 $.

Dar nu mi se pare câtuși de puțin cinstit ca ea să poată fi descalificată, eliminată din turneu pentru așa ceva, cum a amenințat-o conducerea Roland Garros. 

Cum să dai aceeași sancțiune pentru gestul lui Djoković de la US Open de anul trecut, de a lovi, direct, dur, când jocul era oprit, un arbitru cu mingea, și anxietatea introvertită care se întâmplă să o afecteze pe Naomi Osaka? După ce că are această dizabilitate, o mai și pedepsești maxim pentru asta... 

Cum să dai afară de pe teren o jucătoare care vrea să joace, și joacă, excepțional și fair-play, dar nu îi este la îndemână să vorbească și vrea să tacă?