De ce FCSB pierde mereu și CFR câștigă întotdeauna

Principalele rivale la titlu și-au schimbat antrenorii în același timp și au respectat trendul precedenților 4 ani, în care campioană a fost mereu trupa din Gruia.

FCSB a șocat și l-a ales pe Todoran, fiindcă Becali a fost impresionat că fostul fotbalist al Petrolului și al Astrei se afla la mănăstire atunci când a fost căutat de MM Stoica pentru a i se propune să vină la Academie! În numele Domnului, s-a mai consfințit o numire!

Atât de jenantă încât până și lui Todoran i s-a făcut rușine. I-a solicitat lui Becali să nu-l prezinte oficial pentru a nu-l expune în fața presei.

Așadar, un antrenor căruia îi e jenă să apară în fața ziariștilor. Adică, de fapt, în fața publicului. Umilința atinge cote nebănuite în curtea unui om care nu realizează cât de mult a reușit să degradeze noțiunea de fotbal profesionist.

CFR n-a căutat antrenor la biserici și mănăstiri

De partea cealaltă, CFR a sângerat un pic fiindcă l-a pierdut pe Edi Iordănescu, antrenor care a făcut-o campioană. Nu s-a grăbit și nici n-a deschis ușile bisericilor pentru a căuta soluții.

A judecat corect și a încercat telefoane la antrenori importanți, care au demonstrat ceva, care sunt în continuare motivați, cu imagine bună. Exemple: Răzvan Lucescu, Isăilă, Gâlcă.

Toți au refuzat, dar lista tehnicienilor importanți conține întotdeauna soluții. Important e să le dorești și să vrei cu adevărat ca echipa ta să fie pregătită de cineva de top. Să realizezi că antrenorul e cea mai importantă piesă în toată schema tehnică a clubului.

Superantrenor vs Dorodan

Iar CFR a ajuns la Șumudică. Un tip care are de toate: experiență, carismă, șmecherie, trofee câștigate, mandate la diferite echipe, în țări și culturi diferite. Cu foarte puține excepții, Șumudică a ridicat nivelul formațiilor pe care le-a pregătit.

Concluzia e simplă, CFR și-a dorit un antrenor căruia să-i dea echipa pe mână și care să își asume responsabilitatea totală a vestiarului.

FCSB nu și-a dorit antrenor fiindcă Becali vrea în continuare să se joace de-a fotbalul, crezând că se și pricepe la el. Și din acest motiv a ajuns la Todoran.

De fapt, la „Dorodan", nume stâlcit ieri de Becali, în mod premeditat. Fiindcă nu e de ajuns că nu ești lăsat să faci nimic la FCSB, dar trebuie să și suporți bătaia de joc, publică, a celui care te-a angajat pe 4.500 de euro lunar!

Comparația-explicație a hegemoniei CFR și a hemoragiei FCSB

Strategiile celor două cluburi în privința noului antrenor sunt oglinda precedentelor 4 sezoane. Cele în care s-au aflat în duel direct pentru titlu. Și cele în care CFR s-a impus de fiecare dată.

În toate debuturile de sezon, începând din vara lui 2017, atunci când CFR a ieșit din insolvență și a demarat noul proiect, clubul din Gruia și-a surclasat contracandidata la acest capitol.

Înaintea unui sezon, când ai și timp, și variante la dispoziție, filosofia unui club în materie de ce își dorește de la un antrenor se developează cel mai bine. Arată exact în ce direcție vrea respectivul club să meargă. Și acum, comparația:

Discuția se închide aici! Dacă lucrurile ar fi stat altfel și nu s-ar fi impus mereu CFR, abia atunci ar fi trebuit să ne impacientăm și să ne întrebăm încotro a luat-o fotbalul.

Dar cu CFR campioană, având pe bancă antrenori importanți, cu coloană și care chiar își fac meseria, fotbalul și-a respectat sută la sută principiile pe care le are de zeci de ani.

Pentru binele fotbalului și al celor care sunt atrași în continuare de el, ar fi fost rău, foarte rău, ca modelul propus de Becali să aibă succes.

Exercițiu de imaginație în vestiar

Și sezonul următor va începe tot cu CFR mega-favorită! Imaginați-vă două scene. Vestiarul CFR-ului versus vestiarul FCSB-ului, înaintea unor meciuri importante, poate chiar derby-ul direct. Discursul lui Șumudică versus discursul lui Todoran.

Comparația provoacă zâmbete, știu! Dar ea e răspunsul argumentat la o întrebare mai mult retorică: de ce FCSB pierde mereu și CFR câștigă întotdeauna?

Pentru că fotbalul, chiar dacă nu e știință exactă, e totuși un domeniu în care logica, valorile și profesionalismul vor bate întotdeauna, dar întotdeauna, credința că Dumnezeu și Hristos stabilesc strategia de meci, execuțiile fotbaliștilor și rezultatele meciurilor.

Dacă Becali va crede că se pricepe mai bine și decât Dumnezeu?

Când spunea că nu se pricepe la fotbal, Becali angaja oameni de valoare și îi și lăsa să lucreze, infinit mai mult decât acum: antrenori, manageri, conducători. Atunci avea și rezultate, iar Divinitatea era invocată atât de puțin.

Acum, când crede că a ajuns să stăpânească fenomenul, își tratează cu spatele angajații, nu dă doi bani pe părerile oamenilor din club. Și a ajuns să nu mai câștige niciun trofeu și să nu mai obțină nicio calificare. Iar singura tactică la care apelează e: "Lucrez după ce zice și face Domnul".

Și uite așa, Gigi rămâne în plata Domnului, iar trofeele în palmaresul CFR-ului. Întrebarea e ce se va întâmpla când Becali va ajunge să se creadă mai priceput și decât Dumnezeu la fotbal? Atunci, chiar nu va mai avea niciun Dumnezeu!