Îl auzeam acum câteva zile pe Gică Popescu vorbind despre cum simțeau ei că îi arde tricoul naționalei. Cei de astăzi o ard în tricoul naționalei. Cam asta ar fi diferența
Prezent la Ploiești, unde a văzut pe viu cum a luat România bătaie de la Georgia (1-2), maestrul Cosmin Olăroiu a comentat în cheie de analist politic eșecul echipei conduse de discipolul Rădoi. "La noi nu se poate construi nimic nici în societate. Nici în celelalte domenii nu se poate construi nimic".
Dacă Oli a făcut această remarcă tolănit pe unul dintre șezlongurile de la moșie, totul capătă greutatea sfatului boierului către țăranii rupți de foame.
Dar în China, unde ați câștigat campionatul și nu ați fost plătit nici dumneavoastră, nici jucătorii, fiindcă așa-zișii patroni s-au evaporat, se poate construi? Dar prin Golf, unde pentru un semiton mai ridicat erați dat afară fără nicio explicație, cum se construia?
Teoria lui Mirel
Mirel, fostul elev al lui Olăroiu, continuă să susțină teoria „Să dăm un gol mai mult adversarului". Problema este că în ultima vreme luăm cel puțin unul în plus de la adversari, i s-a atras politicos atenția la conferința de presă. Selecționerul a continuat să își apere principiile și, teoretic, s-a arătat dispus să renunțe la post. Doar teoretic și doar la funcție.
La prințipuri, cum zicea un personaj din nemuritoarea Scrisoare pierdută a lui Caragiale, niciodată. Iar o societate fără prințipuri va să zică că nu le are, concluziona apoteotic Trahanache. Geniu absolut!
Eficienți ca vaccinul chinezesc
Așadar, dacă atac nu e, nimic nu e. Aici intrăm din nou în literatură și îl parafrazăm pe Marin Preda. Neplăcut este că noi avem un atac care nu marchează goluri, ci doar promisiuni și vorbe goale. Adăugăm la asta apărarea condusă de Chiricheș, care este la fel de eficientă ca vaccinul anti Covid al chinezilor, și hărnicia mijlocașilor, sinonimă cu aceea a vestiților bugetari tăietori de frunze la câini.
Iar la final mai punem pe masa cu daruri și ratarea penaltyului de către Răzvan Marin. Da, penaltyurile se mai și ratează, dar la mijlocașul lui Cagliari a surprins felul cumva teribilist/neglijent în care a executat. Vorba vine, a surprins. De ce ne-ar mai surprinde lipsa lor de atitudine îmbrăcată în declarații patriotice, chiar nu ne-am obișnuit?
Naționala compromisă
Mirel Rădoi continuă să își apere crezul profesional și să pretindă că ar procura o plăcere celor care îl contestă dacă ar demisiona. Greșit! În primul rând, că și-ar face un serviciu și ar face un gest util naționalei. Până nu este prea târziu și nu compromitem totul. Șanse de calificare la Cupa Mondială, onoare, bruma de prestigiu, palmaresul și așa anemic.
Nu știu dacă a observat Rădoi, dar criticile vin mai degrabă dinspre oamenii de fotbal, adică de la colegii lui, și mai puțin de la presă. Asta are o explicație.
Din cauza eșecurilor în lanț și a ratării tuturor obiectivelor, interesul publicului pentru echipa națională a scăzut dramatic. Atitudinea nonbeligerantă a presei nu este decât oglinda acestui dezinteres.
{{text}}