Filosofia eșecului

Dacă Pițurcă și Iordănescu au plătit cu postul fiindcă au ratat, la un moment dat, obiectivele, după ce au avut în CV rezultate formidabile cu naționala, atunci de ce ar trebui procedat altfel cu Rădoi?

Ultimele două eșecuri, 2-3 cu Armenia și 1-2 cu Georgia, provoacă o dezbatere: care a fost antrenorul naționalei, de după Euro 2016, sub comanda căruia "tricolorii" au arătat cel mai rău, au ratat cele mai multe obiective și au înregistrat cele mai rușinoase rezultate? 

Pe listă avem: Daum, Contra, Rădoi. De ce de după Euro? Fiindcă a fost ultimul turneu final la care am fost prezenți, dar mai ales pentru că această listă de 3 reprezintă, în toată splendoarea ei, strategia exclusivă a administrației Burleanu în materie de alegere de antrenori pentru prima reprezentativă. 

Rădoi ne invită să ne raportăm la inițierile de la portar, eu prefer să vedem victoriile și înfrângerile. Mirel ne îndeamnă să vedem atitudinea, presingul și ofensiva naționalei, eu vă propun să ne axăm pe obiectivele ratate, fiindcă doar de ele am avut parte, de umilințele suportate în ultimii ani și de ceea ce lasă, palpabil, în urma lor cei 3 tehnicieni. Iar cifrele nu pot fi contestate. Niciodată!

Palmaresul ultimilor 3 selecţioneri

Ce se spun aceste cifre? Că Mirel a pierdut mai mult de jumătate dintre partidele în care a stat pe bancă, aproape 55%. Nici măcar Daum n-a fost atât de jos, 40%! Mai mult, cu Rădoi selecționer, naționala noastră s-a impus doar de 3 ori, ceea ce înseamnă o medie de un succes la aproape 4 jocuri disputate! 

Mirel susține că "v-am spus de la început că nu mă interesează să termin un meci 0-0, ci filosofia mea e să marchez un gol mai mult decât adversarul, deci nu înțeleg de ce continuați să spuneți că luăm gol în fiecare partidă". Într-un fel are dreptate, e singurul obiectiv pe care l-a îndeplinit și anume ca niciun joc să nu se termine 0-0.

În privința mediei de goluri încasate, Rădoi nici nu poate intra într-o competiție cu precedesorii săi:

Ofensiv e peste Daum, dar sub Cosmin

Rădoi are un discurs din care, dacă n-ai și văzut meciurile și nu cunoști rezultatele înregistrate, ai crede că România e comparabilă, ca forță ofensivă, cu Belgia, Germania și Franța. De fapt, media de goluri marcate de "tricolori" sub comanda lui Mirel e sub cea reușită de Contra!

Ca acum n-am fost niciodată!

România n-a fost mereu nici jos, nici sus ca națională. Am avut momente de cădere, mai ales după apusul Generației de Aur. Am mai suportat înfrângeri umilitoare, ne-a bătut până și Albania, Lituania ne-a dat cu terenul în cap la Cluj, dar parcă niciodată n-am legat atât de multe sincope stânjenitoare într-un interval așa de scurt. Să ni le aducem aminte:

• Norvegia - România 4-0: a fost un meci în care "tricolorii" au părut niște amatori, puși să joace cu profesioniști. Horror!
• Armenia - România 3-2: e pentru prima dată când o națională clasată atât de jos în clasamentul FIFA ne învinge! Umilință!
• România - Georgia 1-2: amical, dar tot rușinos! O altă reprezentativă modestă a reușit să ne învingă! Rușine!

Cu Contra, astfel de momente au fost extrem de rare. De fapt, în afara meciului său de adio, 0-5 cu Spania, n-au existat episoade de acest gen. 

Cu Daum, da, au mai fost: 0-3 cu Polonia acasă, 0-1 cu modesta Muntenegru, chiar 0-0 cu Kazahstan, dar parcă nici neamțul n-a împins România spre rușini care să aibă dimensiunea celor bifate de Mirel!

N-ai rezultate, pleci!

Fotbalul n-a inventat reguli absurde de-a lungul istoriei lui. A rămas un joc simplu, cu regulamente înțelese de marea majoritate a oamenilor, poate că acesta a fost principalul motiv pentru care continuă să fie cel mai popular sport. La fel și regulile lui nescrise! 

Un antrenor e judecat întotdeauna de rezultat, de obiectivul pe care l-a atins sau l-a ratat! Așa merg lucrurile în fotbal și Rădoi știe cel mai bine: de la FCSB a plecat fiindcă a ratat grupele europene și pentru că echipa mai avea un pic și rămânea pe dinafara play-off-ului. 

De la naționala de tineret a fost promovat la prima reprezentativă tocmai fiindcă a avut rezultate fantastice cu Ianis Hagi, Florinel Coman și Andrei Radu. Acum, România a ajuns într-o gaură neagră a rezultatelor, iar primul care trebuie să răspundă e Rădoi. 

Așa a fost mereu, așa va fi întotdeauna. Dacă Pițurcă și Iordănescu au plătit cu postul, după ce aveau în spate calificări și rezultate fabuloase, atunci ar fi injust ca, acum, Rădoi să fie cauționat de alibiuri nerealiste! 

Mirel insistă să nu ne raportăm doar la rezultate, ci să vedem ce încearcă să joace, ce stil imprimă echipei. În toamna lui 2018, undeva în Portugalia, la Pacos de Ferreira, s-a jucat un meci. 

În care rezultatul final a fost 2-1 pentru România U21! Cu penalty ratat de gazde în final și cu un raport al șuturilor la poartă de 17-8 în favoarea lusitanilor. Un meci în care Ionuț Radu a avut o evoluție fabuloasă, atât de bună încât marele Mourinho l-a sunat pe Giovanni Becali pentru a-l întreba și a cere detalii despre el. 

Atunci, nimeni, dar absolut nimeni, n-a judecat meciul în funcție de inițierile de la portar, de cât de ofensiv am jucat și de cât de mult ne-a asediat Portugalia. Am câștigat, mai contează dacă meritat sau nu? 

Rădoi a fost ovaționat. I-a plăcut, a profitat! Dacă nu ne-am fi impus, România poate că n-ar mai fi ajuns la Euro de tineret, iar azi, cine știe pe unde mai antrena Mirel! Atunci, nu ne-au interesat fotbalul prestat și suferința îndurată de sub asediul portughezilor. 

De ce ar trebui astăzi să judecăm altfel? Nu trebuie și nici nu o vom face! Vom accepta că Rădoi e liber să nu se abată de la filosofia pe care o are, dar e de datoria noastră să rostim răspicat că filosofia lui la naționala de seniori e cea a eșecului!