Nadia Nadim (31 de ani), campioană în premieră cu PSG, face dezvăluiri emoționante: „În acea tabără din Danemarca, aveam acces și la sport. Am simțit că pot fi copil din nou”.
PSG a reușit să oprească dominația de 14 ani a lui Lyon în fotbalul feminin francez și să câștige, în premieră, titlul, după 3-0 în ultima etapă cu Dijon. Una dintre vedele echipei și-a deschis sufletul și a povestit aventura vieții și dramele prin care a trecut pentru a ajunge aici.
Nadia Nadim, 31 de ani, fosta jucătoare a lui Portland Thorns și Manchester City, este implicată acum în proiecte caritabile, ambasadoare a Națiunilor Unite și vorbește fluent nouă limbi.
La 11 ani, talibanii l-au ucis pe tatăl Nadiei Nadim!
Internaționala daneză, cu 98 de selecții și 38 de goluri, joacă din 2019 la Paris, dar nu a uitat calvarul copilăriei. Născută în Afganistan, avea doar 11 ani când talibanii i-au omorât tatăl și, împreună cu mama și cele patru surori, a fost obligată să fugă cu pașapoarte false spre Pakistan, iar de-acolo să traverseze lumea până a se stabili în Danemarca, țara pe care o numește acasă.
„Mă întrebam ce se va întâmpla cu mine? Cum pot supraviețui până în dimineața următoare? Singurul gând era doar să rezist, la fel cum era situația pentru foarte mulți refugiați", a mărturisit Nadia pentru CNN Sport.
Cum a descoperit Nadia fotbalul: „Mi-am zis că arată cool și vreau să încerc și eu”
O dată ajunsă cu familia în Danermarca, Nadim și-a descoperit pasiunea pentru fotbal. A văzut în acea tabără de refugiați cum copiii se jucau cu mingea.
„Mi-am zis că arată cool și vreau să încerc și eu. De-atunci nu am abandonat fotbalul și el m-a dus pe drumul spre PSG. La început a fost numai curiozitatea și distracția, băteam mingea singură, apoi fiecare contra fiecare.
Imaginați-vă la Cox's Bazar, cel mai mare câmp de refugiați din lume, unde sunt câteva milioane și de-acolo apar doi-trei-patru fotbaliști datorită unor proiecte. A fost cea mai nostimă perioadă a vieții mele. Accesul la practicarea sportului m-a făcut să simt că pot fi copil din nou", mai spune Nadia.
Refugiații trăiesc în condiții greu suportabile și a aduce sportul în aceste locuri e echivalent cu speranța. Pentru că ai șansa să evadezi din realitate pentru o oră sau două ori poate chiar oportunitatea să-ți creezi un viitor. E un lucru uimitor. Ca ființă umană este greu să înțelegi ce se întâmplă cu corpul tău în acele situații.
- Nadia Nadim, fotbalistă PSG
{{text}}