FCSB se face vinovată de cuvântul de mai sus și va trebui să-i plătească o sumă unui atacant polonez. Noi va trebui să suportăm acest termen odios, care ne sugrumă graiul.
Nu faptele sunt problema, nici măcar suma de circa una sută mii euro. Mai precis 103.000. Patronul dă banii ăștia pe te miri ce, pe o treime din Dumiter, dacă s-ar fi făcut transferul, sau pe alte achiziții, care se vor face sau vor rămâne la nivel de fonfleu.
Dar, foarte pe scurt, iată ce a condus la această acuzație. La bullying adică. Acum doi ani, atacantul polonez Lukas Gikiewicz a venit la FCSB, a semnat un contract, a jucat foarte puțin, apoi clubul i-a spus că nu mai are nevoie de serviciile sale.
Cum începe bullyingul?
Păi, începe cam așa. Lukasz nu semnează rezilierea, se agață de contract, tu, club, n-ai încotro și-i faci diverse șicane prin care încerci să-l determini să-ți acorde iscălitura izbăvitoare.
Îi schimbi mașina de serviciu, decentă, cu o chichineață cu patru roți, că doar în contract scrie că trebuie să-i pui la dispoziție mașină. Nu scrie limuzină, dar nici mașină de tocat sau de spălat vase. Mașină să fie. Plus că îi mai pui și alte bețe în roate. Nu într-ale mașinii, că alea sunt roți. În roatele lui, proprii și personale.
Adică, să înțeleagă toată lumea: șicanare, umilire, hărțuire, intimidare. Câte puțin din toate acestea se îngemănează armonios și conduc la suavul, planetarul, necesarul și atotcuprinzătorul termen de bullying. Ați priceput, da?
Lukasz GikiewiczFIFA se ferește de pleonasme
În motivarea deciziei defavorabile FCSB-ului și favorabile lui Lukas, FIFA menționează: "Clubul l-a supus unor practici de bullying, intimidare și presiuni psihologice, care sunt ofensatoare și abuzive". Limpede, nu?
Așadar, de aici pricepem, atât cât ne duce pe noi capul, că bullying-ul nu e nici intimidare, nici presiune psihologică, nici comportament abuziv sau ofensator.
Că dacă ar fi vreuna dintre acestea, ar însemna că FIFA se exprimă pleonastic, ceea ce e de neconceput. Face ea alte prostii, mai o delapidare, mai o corupție, însă pleonasme nu. Atunci ce naiba e bullyingul? Altceva în afara celor enumerate de FIFA. Altceva ce?
Barză, varză, mânz, bullying
În limbaj avocățesc, unor astfel de lucruri li se spunea pe vremuri "rele tratamente". Sau hărțuire, sau abuz, sau umilire. Avem destule cuvinte în idiomul nostru indo-european. În exprimare colocvială, poate fi vorba chiar despre a-ți bate joc.
Există și o gamă largă de expresii argotice, dar nu e cazul să fie înșirate aici. Sau poate că niciuna dintre vorbele românești nu definește destul de bine complexitatea noțiunii de bullying.
Bullyingul e ceva măreț, amplu, atotcuprinzător, iar limbile periferice precum româna, niște graiuri de interes local, nu pot emite pretenția de a folosi noțiunea în altă formă decât cea englezească.
Ați băgat la cap? Să-l învățați numaidecât, el se va înscrie în fondul nostru lexical, îl vom studia în școli, așa cum am învățat că barză, varză, mânz, viezure sunt cuvinte provenite din limba dacilor. Bullying e din limba dracilor! Spre creșterea limbii românești și-a Patriei cinstire!
Atenție la scriere!
Folosirea la scară largă a termenului implică niște riscuri, dar va trebui să ni le asumăm. Fiți cu mare băgare de seamă cum scrieți! După b, după u și după doi de l (până aici știam, e bull, taur) urmează întâi y și abia apoi i. Atenție, să nu uitați de y, e foarte important! Altfel iese nu bullying, ci bulling.
Iar practicanții fărădelegii de bullying nu vor mai fi bullyingangii, ci bullingangii. Oricând se mai pot pierde alte două litere pe drum și Doamne ferește ce iese!
{{text}}