Sorin Cârțu e o adevărată legendă a Universității Craiova. Ca jucător, are în palmares două titluri de campion și patru Cupe ale României, cărora li se adăuga, în 1991, eventul din postura de antrenor. El vorbește despre motivele care au făcut să joace doar în Bănie, refuzând oferte de la Steaua
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Emisiunea a fost difuzată în premieră în luna iunie 2021
- Sorin, ai fost fidel Craiovei. De ce n-ai jucat în străinătate?
- N-am avut noroc. Dar toți n-au avut. Așa era epoca, nu-ți dădeau voie. Plus că noi nu eram echipa aia care să primească derogări. Ăia jucau ori la Steaua, ori la Dinamo. Sau cum a fost cazul lui Octavian Ionescu de la Sportul, pe relația cu Nicușor. Sau Gino... Erau în zonele de influență ale Ceaușeștilor.
- Ai fost aproape de Grecia, nu?
- În '87, la Veria. Pe vremea aia era un barter de comerț exterior cu patronul din Grecia. Noi dădeam cauciucuri, ei dădeau fructe. Patronul grec, foarte puternic, era înnebunit după mine. Au mers lucrurile destul de mine, dar s-au rupt, din păcate. După zece ani am ajuns antrenor la ei.
- Dar nici măcar aici, intern. La Dinamo?
- Nu s-a pus niciodată problema să ajung la Dinamo, ci doar la Steaua. Cred că prin '81, când era Gavrilă președinte, dar eu eram cu facultatea și nici nu s-a pus problema. Iar a doua oară era nea Puiu Iordănescu antrenor secund. Au insistat și au tras de mine. Atunci l-au luat pe Radu II. Nici n-am vrut niciodată.
- De ce?
- Eu am avut o situație familiară care m-a ținut tot timpul legat de casă. D-asta am și jucat tot timpul numai la Universitatea Craiova. Poate am avut și eu momente de nemulțumire, mai ales că eram 15 titulari în echipa aia. Cum jucai puțin prost, îți lua altul locul. Recunosc, eu n-am vrut niciodată să plec de acolo. Sora mea a murit când eram în clasa a 9-a și pentru părinți a fost un șoc. Atunci mi-am zis că trebuie să stau numai cu ei, numai cu ei.
- Alții au mers la Dinamo!
- N-am vrut niciodată. Așa suntem crescuți în zona noastră. Acolo cea mai urâtă echipă este Dinamo! Steaua mai puțin, cum e acum FCSB. Steaua era mai tolerată decât Dinamo. De Rapid nu-ți mai spun, era o chestie de prietenie. Dar noi am fost crescuți cu ura asta pentru haina militară. Ha, ha, ha!
Noi am învățat România ce înseamnă performanța, dar și calitatea fotbalului. Craiova a deschis drumul. Performanța cea mai mare până la urmă a făcut-o Steaua și nu poți să comentezi. Și să faci paralele între echipe e greu... Noi eram un conglomerat de mari valori. Stau de multe ori și mă gândesc ce șansă am avut noi
{{text}}