CORESPONDENȚĂ GSP DE LA ROLAND GARROS 2021. Departe de a fi perfect tehnic, jocul lui Novak Djokovici este aproape imbatabil.
- Novak Djokovic (34 de ani, 1 ATP) este campion la Roland Garros pentru a doua oară în carieră. Sârbul a revenit uluitor în fața lui Stefanos Tsitsipas (22 de ani, 5 ATP), de la 0-2 la seturi, scor 6-7(6), 2-6, 6-3, 6-2, 6-4.
Trăim cu paradoxul că un jucător care execută smash-ul mai rău decât un junior domină tenisul mondial de ani de zile. Pentru cei care îl detestă, vestea neplăcută este că o va mai face. Impecabil în primele două seturi, Tsitsipas s-a stins acoperit de cenușa jocului la rezultat al sârbului
Orașul Întunericului
Roland Garros este o enclavă de pace și nepăsare leneșă a Parisului. În incinta de la Porte D’Auteuil se trăiește după reguli stricte, într-o matrice a ordinii burgheze. În celaltă lume, de dincolo de arenă, viața are alt chip. Mai colorat, dar și mai violent. Sâmbătă seară pe esplanada de la Domul Invalizilor a fost iar scandal.
Câteva mii de adolescenți, o replică juvenil caricaturală a studenților care făceau revoluție în ’68, s-au luat la harță cu forțele de ordine. Acestea din urmă nu au ezitat să îi împrăștie cu gaze lacrimogene. În falsul lor demers pentru libertate, reușiseră chiar să danseze pe capota unei mașini, în interiorul căreia o doamnă mai în vârstă putea muri de inimă. Nu a murit, a plecat cu groaznica speritură și cu mașina franjuri.
Baia de făină
Cu câteva ore mai înainte de isprăvile puștimii, Jean Luc Melenchon, liderul partidului La France Insumise (Franța Nesupusă) făcuse o baie nu de mulțime, ci de făină, aruncată de un protestant cu mesaj agricol. Analiștii au tras semnalul de alarmă. Ne pas se pencher au dehors!
După atacul asupra lui Emanuel Macron, a venit și acest episod, care vorbește despre o recrudescență a actelor anti sociale. Mulți comentatori o pun pe seama violenței răspândite prin rețelele de socializare. Care seamănă tot mai tare cu niște instrumente de dezumanizare.
Vânt de tragedie dinspre Euro
Seara la Paris, ca peste tot de altfel, s-a terminat cu groaza propagată de imaginile danezului Christian Eriksen sucombând. Euro a început prost. S-au spus multe vorbe frumoase, foarte puțini însă au avut curajul să spună că nu este în firea lucrurilor ca un sportiv de 29 de ani să cadă secerat pe un teren. Cât despre cuvântul blestemat "doping", asta ar fi sunat ca fluierăturile în biserică. -ăăâî
Totuși, finala!
Înainte de un nou episod de exercițiu al "libertății" de pe câmpul de la Domul Invalizilor, duminică după amiază Parisul aștepta totuși finala dintre Nole Djokovici și Stefanos Tsitsipas. Luați acest totuși în sens pozitiv și deloc burgeois. După o finală feminină cinstită între Krejcikova și Pavliucenkova, dar fără panașul dat de marile vedete, ultimul act al turneului băieților propunea în sfârșit altceva.
Krejcikova, triumfătoare în finala cu PavliucenkovaNu un clasic al triunghiului Nole-Rafa-Roger, ci confruntarea dintre un titan și unul dintre reprezentații așa numitului Next Gen, al noului val. Las’ că la vârsta lui Stefanos, cei mai sus pomeniți aveau fiecare deja mănunchi de Grand Slam în portofoliu. Hai să ne împăcăm cu gândul că tinerii de acum nu pot fi copiii minune de altădată, ci doar un soi de adolescenți perpetui. Oscilant și el, grecul pare totuși cel mai promițător exemplar al celor care încearcă să fisureze hegemonia bătrânilor. Nu punem ghilimele la bătrâni, că nu e o figură de stil!
Spectacol de la prima minge
Marea finală a început echilibrat și fără tatonare. Suntem totuși la tenis, nu la fotbal. Echilibrat debutul de meci, dar mai ales frumos de la prima minge. Djokovici și-a pus în valoare deplasarea de ogar antrenat la curtea Regelui Soare și elasticitatea de angajat al Cirque du Soleil, în vreme ce Tsitsipas a opus adversarului energie, curaj și acel rever cu o mână care îl leagă straniu de altă epocă a tenisului. Una mai ofensivă, mai puțin sofisticată. S-a mers la cap în primul set, dar era evident pentru oricine că grecul își câștiga ceva mai ușor game-urile pe propriul serviciu.
La 5-4 pentru Stefanos, Nole a supraviețuit unei mingi de break și de set. Totul se juca la milimetru de tușele terenului. Primul care a reușit break-ul a fost sârbul, 6-5, apoi imediat l-a dat înapoi după un game de serviciu mizerabil. Tiebreak. 1-0, 2-0, 3-0, 4-0 Tsitsipas. Se întâmplă ceva cu Nole. Se întâmplă ceva cu Nole? Nu, este 5-5, apoi 6-5 pentru el. Setul merge însă la aspirant, 8-6 în tibreak. Se anunță o seară lungă.
Setul secund a început rău tot pentru Nole, care și-a cedat imediat serviciul. Abuzul de scurte era încă un semn al grabei și al lipsei de soluții la jocul aproape fără fisură al lui Stefanos. Care este mai activ, mai ofensiv, mai curajos, mai precis. Scorul alunecă repede la 5-2 pentru favoritul 5, iar sârbul trimite fum de îndoială spre înaltul tribunei. Cedează fără luptă următorul joc și este 6-2 pentru grec. Nole pare vexat, terminat. O ipostază rară. În zona televiziunilor, Justine Henin și Mary Pierce privesc și ele intrigate spre ce petrece pe teren. Iar publicul...
Clivajul spre mitocănie
... publicul, divinul public cântat de poeți și de comentatori, a virat spre o zonă mai degrabă periferică și calcă apăsat în zona prostul gust. O, da, este plăcut să simți tribuna care dă în clocot, arena care vibrează și oftează la momentele speciale care se petrec pe teren, dar cam multe guițături ale unora care își vărsau frustrările și complexele pe Philippe Chatrier. Plus aplauze la greu pe greșeli, plus o ostilitate dezagreabilă pe adresa lui Djoko. Parisul nu a fost niciodată teritoriul lui cu adevărat.
Începe să învie Nole
Djokovici a luat pauză de vestiar. Setul 3 urmează să ne ofere niște răspunsuri. Tsitsipas a rămas pe teren și nici măcar nu și-a schimbat tricoul murdar de zgură de la o căzătură. Este un mesaj războinic. Nole trimite constant primul serviciu cu viteze între 150 și 160 de kilometri pe oră. Ceea ce este foarte puțin. Pentru comparație, Tsitsipas duce serviciul spre 200 de kilometri pe oră. Un pic altceva.
Cum-necum, sârbul intră în meci, reușește repede un break și câștigă manșa a treia. Tsitsipas, care se precipitase în momentele importante, ia pauză de vestiar, iar când revine cere time-out medical. Una din bolile cronice ale tensului contemporan acest mod străveziu de a-ți scoate din mână adversarul. La fotbal se spune că-l scoți din ghete.
Bronzul e și el curios
Setul 4. Coafura lui Stefanos rezistă, Nole pare să fi intrat pe modul "Distruge!". Se face 4-0 cât ai clipi din ochi. În afara arenei, pe esplanada muschetarilor, Lacoste, Brugnon, Borotra și Cochet privesc și ei curioși din bronzul lor etern. Atât a durat minunea? Se face 6-2 și intrăm în "derniere manche", adică set decisiv. Francezi spun tiebreak-ului jeu decisif în tentativa de a găsi un echivalent pentru orice în limba lor.
Setul 5 a prelungit criza de inspirație și frustrările lui Tsitsipas, confirmând anduranța lui Djokovici. Publicul ținea cu Stefanos, tușele cu Nole. 6-7, 2-6, 6-3, 6-2, 6-3. Finală de largă respirație a tenisului. Victorie vicleană a marelui campion. Înfrângere dureroasă pentru aspirant, care a dat tot ce avea mai bun. Îmbrățișare rece. Declarații frumoase, simțite, festivitate de premiere cu Jim Courier și Bjorn Borg. Mai ales Borg, eroul tinereților unora dintre noi. Dacă Borg era ice, atunci Djokovici ce e? Titan ice?
{{text}}