Lacrimile lui Ahile

Primul moment important al finalei a fost în setul 1, la scorul de 3-2 pentru Tsitsipas. 

Până atunci, Djoković îl jucase insistent pe dreapta pe grec, fără rezultat – forehandul acestuia funcționa de minune, puternic și plasat. Asta era tactica prestabilită cu antrenorul de Nole. Într-un fel, justificată – Stefanos are, acum, probabil cel mai bun rever din circuit. Dar iată că pusă la încercare, dreapta lui Tsitsipas nu se lăsa mai prejos. 

Mergând spre bancă, Nole i-a aruncat lui Marian Vajda o uitătură de-a lui, i-a făcut semn cu arătătorul spre partea dreaptă, apoi a ridicat în sus degetul mare, cu pumnul strâns. A mai făcut câțiva pași, s-a întors din nou către loja lui și a arătat iarăși spre dreapta și degetul sus, în bătaie de joc. 

Adică: „Uite, bre, ce bună e ideea matale, îi dau pe dreapta și parcă-mi dau eu în cap! Bravo, bravo, bre, halal tactică!”. 

Din acel moment, abandonând planul, sârbul a cedat inițiativa, a jucat la ce vine de dincolo de plasă, fără ceva clar în minte. De aceea n-a putut închide setul la 6-5 și serviciul, și nici la 6-5 în tie-break. Dar și dacă l-ar fi luat, tot l-ar fi pierdut pe al doilea, în care doar lovea mingea, de jucat, „nu juca nimic”. 

Apoi, în pauza de vestiar, a avut timp să scuture din cap și să se gândească ce-i rămâne de făcut. Și a ales soluția logică: joc ce știu eu mai bine, stânga-dreapta, rezist în raliu și încerc să-l forțez să greșească. Îi pun și scurte, de câte ori pot, ca să-l scot din ritmul loviturilor tari, la care e peste mine și cu dreapta, și cu reverul. 

Nu mai încerc în primul rând să deschid spații de atac pentru mine, trebuie să îi închid lui urgent spațiile de atac, altfel sunt pierdut. 

Scurt spus, trebuie să câștig pe mâna lui, nu pe mâna mea. 

Asta n-a înțeles, sau n-a vrut să accepte, mândrul grec, și a continuat să atace în valuri desi în fața lui se ridicase un zid, care cerea mai degrabă un cal troian. 

„Am învățat că două seturi nu înseamnă nimic. După pauza de vestiar, a revenit alt jucător, nu știu ce s-a întâmplat acolo, dar nu mi-a mai dat pic de spațiu. Mi-a citit jocul mai bine, dintr-odată”. (Stefanos Tsitsipas, conferința de presă)

Și lacrimile lui Ahile, care își dorise Victoria și pentru bunica lui din ceruri …