Ceea ce forul continental ar dori să pară candoare, corectitudine și egalitarism este, de fapt, cea mai limpede fățărnicie!
Fără să fie nemaipomenit, gazonul Arenei Naționale a fost acceptabil la Austria-Macedonia de Nord.
Însă rămân imaginile de sâmbătă după-amiază, cu fotbaliștii austrieci plonjând ca în bazin în apăraia de pe gazon și apoi fiind obligați să meargă în Ghencea ca să se poată antrena. Totul din cauza acoperișului netras al Arenei, pentru care am înjurat copios Primăria Capitalei, proprietara edificiului.
Destinatarii adevărați ai criticilor
Retractăm vituperările la adresa edililor bucureșteni și le mutăm, neatinse, la Nyon, pe adresa UEFA. Forul continental a preluat Arena Națională și pe perioada competiției răspunde de tot ce se întâmplă acolo.
Oamenii de la UEFA au fost cei care au decis să nu se tragă acoperișul, pentru a se oferi "șanse egale" tuturor competitoarelor. Mai mare tâmpenie nici că există, iar dacă o persoană publică română ar fi spus una ca asta, ar fi primit critici cât n-ar fi putut să ducă.
Falsa solidaritate
Așadar, dacă avem acoperiș retractabil la București, nu-l tragem, ca să oferim competitoarelor din capitala României șanse egale cu alte echipe care evoluează pe alte arene, din alte colțuri ale continentului, unde nu există acoperiș!
Emoționant, tușant, câtă grijă față de amărâții de pe alte meleaguri, cărora nu li s-a dat nimic deasupra capului! Dacă ei nu-l au, nu-l tragem nici noi, deși îl avem, tocmai pentru a ne arăta solidaritatea cu lipsurile lor! Ar trebui să salutăm în poziție de drepți această impecabilă mostră de echidistanță!
Principiile egalitarismului strâmb
Din câte se vede, UEFA nu acceptă ca austriecii să se antreneze cu acoperișul tras, însă e de acord ca din cele 12 meciuri ale primei etape a grupelor, în nouă dintre ele să existe câte o echipă care joacă acasă și, pe cale de consecință, tot câte una care evoluează în deplasare.
În runda inaugurală, doar meciurile Țara Galilor-Elveția, Austria-Macedonia de Nord și Polonia-Slovacia s-au disputant pe terenuri neutre. Italia, Danemarca, Rusia, Anglia, Tările de Jos, Scoția, Spania, Ungaria și Germania au jucat (sau urmează să joace) acasă, în timp ce Turcia, Finlanda, Belgia, Croația, Ucraina, Cehia, Suedia, Portugalia și Franța au avut sau urmează să aibă cel mai pur statut de echipe oaspete.
Și-atunci, unde e egalitarismul? Poate că acesta s-a cuibărit în interiorul afirmației că în timp ce Italia rămâne pentru toată grupa în Cetatea Eternă, Elveția zboară (schimbând și două fusuri orare) de la Baku la Roma, pentru ca apoi să se întoarcă în Azerbaidjan.
Iar Suedia e obligată la naveta pe traseul Sevilla-Sankt Petersburg și retur, până face șanț prin cer. Tot șanse egale sunt și acestea?
Globalizare și prostie
Dacă la București plouă și la Londra e soare, ce facem? Udăm cu furtunul și pe Wembley, ca să fie ca în România? Dacă la Baku sunt 30 de grade și la Sankt Petersburg doar 18, punem calorifere și radiatoare pe malurile Nevei? Sau montăm refrigeratoare în Azerbaidjan?
Toată povestea asta vopsită frumos în culorile pastelate ale egalității de șanse nu e nimic altceva decât prostia pură, neîntinată, a globalizării mileniului trei. Fluturăm niște noțiuni pe care ni le închipuim candide, feciorelnice și aducătoare de fiori.
Când colo, ele nu sunt altceva decât rodul celei mai crunte ipocrizii. La adăpostul căreia UEFA vrea, de fapt, să arate cât de mult îi pasă de supușii ei pe care-i fâțâie dintr-un colț într-altul al Europei, însă de mult ce le vrea binele, refuză să le tragă un acoperiș deasupra capului. E greu de spus cine va fi învingătorul acestui Euro de anul trecut, însă numele învinsului e clar. UEFA, prin nemărginita ei fățărnicie!
{{text}}