S-ar putea ca golul lui Patrik Schick să fie tot ce rămâne în urma Europenelor
Evident, ce a reușit Schick nu vine din fotbal, ci din respect pentru tradiția scoțiană a golfului. O minge liftată de la o distanță interzisă pe un teren de fotbal și un survol aproape orbital anunță un joc nou, înrudit cu fotbalul mai mult prin sistemul de punctaj.
Cealaltă noutate a Europenelor nu e o veste bună. Turneul suferă de turism anarhic. Un campionat european ar trebui să fie totuși un turnir de elită adjudecat în condiții neutre, nu un cenaclu ambulant, rătăcind prin Europa, plus vizita obligatorie la Baku.
Fără limitele compacte ale unui turneu clasic, Europenele au prea multe scurgeri și pierd conținut. Filozofia pe care stă Euro 2020 e dispersia difuză care face viața globală a elitelor de aeroport.
Spectacolul vine din capacitatea de transport și din logistica transformată în artă conducătoare. Pare secundar, dar nomadismul luxos al Europenelor schimbă lucruri importante.
Europenele pierd condițiile de bază ale competiției pure și câștigă o extensie care le subțiază. Turneul nu mai e o rezervație de mare performanță, ci își vinde farmecele din mers, admițând, uneori, avantajul terenului propriu.
Tour D'Europe
Anglia ar fi bătut Croația și la Zagreb, și pe un liman gazonat din Deltă. Dar suprapunerea care a făcut din meciul de pe Wembley jocul tur dintr-o dublă manșă fără retur e greu de așezat în structura inteligibilă a unui turneu final.
Mondialele nu pot întârzia mult aceeași strămutare. E de crezut că viitorul marilor turnee duce spre itinerant și diluare.
Urmărind plutonul care se bate în Tour D’Europe vom învăța ceva mai multă geografie (aha! Toulouse nu e în Elveția) și vom vedea mai puțin fotbal.
Căci rostul unui turneu final e să clarifice în condiții egale, nu să circule. Ceva spune de pe acum că vremea fotbalului transnațional se apropie. Condițiile sunt aproape împlinite.
Patrik Schick l-a băgat la propriu în poartă pe scoțianul David Marshall (foto: Imago)Naționalele ar trebui să fie acele echipe care, spre deosebire de cluburi, rețin numai produsul local, dar fabricile de pașapoarte și cetățenii au dejucat această speranță minimă. Desprinderea de structura clasică a turneelor a fost pasul următor.
Relaxarea criteriilor de calificare (acasă rămâne doar România) și înmulțirea participanților asigură inflația. Iar inflația are ceva pentru oricine și răsplătește cu valori fără valoare toată suflarea. De aici importanța Schick-Shock-ului de pe Hampden Park.
{{text}}