Allons enfants!

La Budapesta, în fața a 55.000 de spectatori, uite că la vecini se poate!, Portugalia a învins Ungaria cu 3-0 în "grupa morții" de la Euro 2020. 

Victorie clară, exagerată însă ca scor. Nu numai că lusitanii au marcat toate golurile după minutul 84, primul fiind chiar un autogol, dar succesul lor a atârnat de un fir de păr. A fost nevoie ca VAR să anuleze golul lui Siger, introdus în 78, pentru un ofsaid milimetric!

Deși a dominat autoritar, 65% posesie, 6-0 la cornere etc, Portugalia n-a arătat precum campioana en titre. A presat permanent un adversar organizat și bătăios, peste "tricolori" ca implicare, ca dârzenie, dar a făcut-o neconvingător. Cu multe pase laterale și puține ocazii.

A jucat după chipul și asemănarea lui Cristiano Ronaldo, șters până la transformarea penalty-ului din minutul 87. Anonim, chiar inexistent.

Ca atare, nu m-aș alătura celor care i-au dedicat ode lui CR7 pentru așa-zisa "seară magică" de marți. Într-adevăr, socotind și golul (frumos) din prelungiri, el a realizat o dublă și a devenit golgeterul all-time al CE, cu 11 goluri. 

Ceea ce înseamnă, evident, glorie și istorie. Mai ales când ne referim la un fotbalist care a împlinit 36 de ani pe 5 februarie, fiind născut în aceeași zi cu Gică Hagi și cu Neymar.

Mai departe însă, prestația lui din întâlnirea cu maghiarii n-a sedus. În afara golurilor, aș numi-o oarecare. Înaintea ei, am reținut gestul lui Cristiano de la conferința de presă de a îndepărta de pe masă sticlele de Coca-Cola și a ne îndemna, luați aminte, copii!, să bem apă, că-i cea mai sănătoasă. Un exemplu de urmat, nu?

La rându-le, dacă pe teren s-au distins prin dăruire, ungurii au impresionat după meci. În ciuda înfrângerii, jucătorii n-au zbughit-o la vestiare, ci au cântat imnul împreună cu un întreg stadion și au făcut, în uralele asistenței, un tur de onoare. 

Nu vreau să dezvolt subiectul. Vă invit numai să vă imaginați cu ce fluierături și huiduieli s-ar fi ales "tricolorii" în situația în care-ar fi pierdut cu 0-3 o partidă oficială disputată acasă!

Seara târziu, Franța a bătut Germania cu 1-0 și a părut, opinia mea, cea mai solidă echipă de la actualul turneu final. Completă, fără slăbiciuni, una dintre candidatele, poate chiar numărul 1, la câștigarea trofeului. 

Alături de Italia și Belgia, dar într-un moment în care specialiștii apreciază că Spania și Germania rămân în cursă. Probabil că, în afara Franței, Germania ar fi învins marți orice alt adversar.

Franța aduce, comparația nu-mi aparține, cu irezistibila Spanie din anii 2008-2012. E plăcută ochiului și eficientă. Are câțiva fotbaliști excepționali, în frunte cu Mbappe și Kante, ar fi nedrept ca Ngolo (Jucătorul meciului la recenta finală UCL dintre Chelsea și Man City) să nu primească Balonul de Aur, însă nu doar atât. 

Degajă forță deoarece unii "cocoși", Pogba, Griezmann ori Varane, evoluează mai bine la națională decât la cluburi, în ce-o consta "secretul" lui Deschamps?

Sigur că Euro abia a pornit la drum și e prematur, ba și riscant, de tras concluzii. Totuși, încep să cred că melodia preferată a acestui captivant rendez-vous fotbalistic va fi La Marseillaise. "Allons enfants de la Patrie!". Oare mă pripesc?