În noaptea dintre miercuri și joi, în plin entuziasm pentru Locatelli, un telespectator i-a transmis lui George Dobre un mesaj care a căzut ca o bombă, deși era o evidență.
O evidență neluată în seamă: grupele finale, trase la sorți, ale acestui Euro 2020 sunt inegale și de-aia "Italia zboară" cu 6 goluri la zero împotriva Turciei și Elveției, iar în grupa F avem acea aglomerație de valori și favorite, respectivele Franța, Germania și Portugalia.
Trebuie să recunoaștem că nu ne-am sesizat la vremea aceea de aiureala unor grupe cu minore ca Finlanda, Rusia, Danemarca și ditamai Belgia lui Lukaku și De Bruyne.
S-a mers pe ideea pe larg îmbrățișată că nu mai există echipe mici în marile evenimente... Toate sunt egal capabile de surprize. Adică Scoția și Cehia pot elimina Anglia? S-o vedem și pe asta... Aiurea - țin mai mult să văd ce va face Portugalia și al ei Ronaldo - inegalabil în a se impune chiar când nu face nimic 80 de minute - în fața unor incontestabile forțe mondiale ca Franța și Germania.
Acestea două au jucat în cel mai echilibrat meci de fotbal al turneului. A biruit Monsieur 1-0, cum e poreclit Deschamps. O Franță cu un mijloc Pogba-Kante, salahorind inKANTAtor pentru toată echipa în fața unei Germanii căreia i-a lipsit omul lui Bayern, tocmai pe acest stadion pe ale cărui tribune scria cu litere mari și albe Bayern.
Lewandowski nu a făcut nimic în meciul cu Slovacia, nu a apucat nici ultimele minute ale lui Ronaldo la Budapesta, polonezului i-au lipsit munchenezii lui, Franța a avut anunțați 4 de la Bayern, iar unul dintre ei, Hernandez, a fost cel care a provocat autogolul lui Hummels.
Ce-i un Franța-Germania decis de un autogol? În studio, singur Ionuț Angheluță a rostit cuvântul "noroc" și nimeni nu i-a cerut detalii.
Peste cine suntem noi?
Tot așa cum nimeni nu i-a cerut argumente lui Neluțu Sabău pentru o idee și mai bulversantă decât aceea cu care am început: Sabău a spus calm că naționala noastră nu e sub, ci peste câteva din aceste echipe ale turneului.
Nu e o idee cu care să apari azi în public - cum de a îndrăznit s-o rostească? O susțin ca un bătrân fan al lui, pe vremuri inițiasem un joc cu amicii: să numărăm câte pase greșite dă Neluțu într-un meci. Nu ajungeam să ne numărăm cele 5 degete ale mâinii.
Îl susțin și acum, surâzând cât pot de ironic: și noi puteam pierde ca Ungaria în ultimele 10 minute; și noi puteam egala Olanda ca Ucraina - poate nu marcând un gol ca Iarmolenko (gol mai super ca al lui Schik, iartă-mă, TRU!) și pierdeam și noi în minutul 85 cu 2-3; poate și noi aveam un Pandev pentru o gafă austriacă, ba chiar noi am învins, la Viena, spre gloria tot mai firavă a lui Rădoi.
Pentru mine, Neluțu Sabău rămâne unul dintre cei mai înțelepți și mai talentați fotbaliști ai generației sale, dacă există vreodată înțelepciune în a trăi cu balonul la picior.
{{text}}