Deziluzia galbenă

Luni seara, am ținut pe Arena Națională cu Ucraina pentru Mircea Lucescu. Bănuiți de ce. Pentru că Andrei Șevcenko a început duelul contra Austriei cu șase fotbaliști de la Dinamo Kiev (Bușcian, Karavaev, Zabarnîi, Mikolenko, Șaparenko, Sidorciuk), iar pe parcurs a mai introdus doi (Țîgankov, Besedin). 

Niciunul dintre ei n-a rupt însă gura târgului. Ba încă Zabarnîi, cu scuza că are doar 18 ani, a greșit la unicul gol al întâlnirii. La un corner, l-a scăpat din marcaj pe Baumgartner într-un "dialog" al tinerilor, austriacul (21) fiind mezinul formației sale. 

Am mai ținut cu Ucraina și din alt motiv. Din simpatie pentru cei vreo 5.000 de spectatori sosiți din patria lui Gogol. Mai numeroși decât fanii austrieci, aceștia în jur de 1.000, ucrainenii au colorat tribunele cu tricourile și steagurile lor galbene. 

Au făcut tot ce era omenește posibil și regulamentar spre a-și încuraja favoriții. Au bătut din tobe și din picioare. Au scandat, au aplaudat și au fluierat. L-au pomenit până și pe Putin, îmi închipui că pentru Crimeea. La sfârșit, au găsit totuși puterea să intoneze într-un cor majestuos, impresionant, imnul țării lor. Văzându-i triști și zgribuliți, chiar că-ți venea să le plângi pe umeri. Să-i consolezi. 

Ucraina a avut la București o galerie infinit mai frumoasă și mai activă decât echipa. Aceasta a jucat foarte slab luni, dezamăgitor. Uneori chiar mai slab decât naționala noastră, ceea ce trebuie să recunoaștem că nu-i ușor de realizat. 

Vedetele Iarmolenko (West Ham), Malinovski (Atalanta) și Iaremciuk (Gent) n-au ieșit în evidență. Mâini moarte. În ce-l privește pe "copilul teribil" Zincenko, Șevcenko l-a folosit trei sferturi din meci inter dreapta, deși el e, de regulă, fundaș stânga la Man City! Idee pe care n-am înțeles-o. Cum n-am înțeles nici de ce în ultimele 10-15 minute, când îi ajunsese apa la gât, Ucraina n-a forțat egalarea. A adus doi, maximum trei, jucători în atac, n-a putut mai mult, dar parcă nici n-a vrut! 

Austria a învins nu neapărat pentru că a jucat ea foarte bine, ci pentru că adversara a jucat prost. Altminteri, formația antrenată de Franco Foda a tot crescut. Nu mai e de neglijat, de trecut la "și altele", din moment ce 20 dintre cei 26 de componenți ai lotului ei sunt legitimați în Bundesliga. 

Nu l-am inclus aici pe Alaba, liderul și căpitanul echipei, ex-Bayern, care a semnat recent, la 28 de ani, pentru cinci sezoane cu Real Madrid. Unde va fi plătit cu 12 milioane de euro anual, salariu despre care se spune, suma e confidențială, c-ar fi al treilea din istoria clubului. După cele încasate de E. Hazard și Bale, fiecare cu câte 15. 

Transferul lui Alaba reflectă, fie și parțial, valoarea de azi a naționalei Austriei, clasată pe locul 23 în ierarhia FIFA din mai 2021. În care, ca să închei într-o notă optimistă, România se află abia pe 43. Precedată de Japonia (28), Iran (31), Slovacia (36) ori Australia (41).