Dumitru Prunariu a fost invitatul din această săptămână al emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Prunariu a fost primul și singurul român care a reușit să ajungă în cosmos. Chiar dacă au trecut aproape 4 decenii de atunci, niciun alt conațional nu a reușit această performanță. Prunariu a participat la misiunea Soiuz 40, alături de rusul Leonid Popov. Ei au petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Prunariu, când v-au anunțat că urmează să zburați în cosmos?
- Pe 12 mai, iar pe 14 am fost lansați. Doctorii ne-au oferit niște pilule să dormim, dar n-am luat. Am dormit puțin mai greu, mă băteau gânduri negre. Cu soția vorbeam rar la telefon, prin niște centrale militare, ei știind tot ce vorbeam. Oricum, ce puteam să vorbim în familie? În ziua lansării nu mai aveam nicio reținere.
- Dar v-a fost frică...
- Mi-a fost cu o zi înainte, când au început să mă năpădească tot felul de gânduri negre. Ce va fi, cum va fi și ce va fi dacă...? Dacă nu vom reuși, dacă racheta va păți ceva? În ziua lansării, succesiunea a fost atât de rapidă, totul după un program bine stabilit, încât n-am mai avut timp să mă gândesc. Ne-am dus două ore în navă și, cu puțin timp înainte de decolare, ne-am pus mănușile, am închis casca, am ermetizat tot.
- V-au lăsat să mâncați?
- Cu câteva ore înainte. Trebuie să vă spun că pentru a nu avea probleme de nicio natură, am fost și la toaletă, dar ne-au făcut o clismă, ne-au curățat bine, să nu avem probleme în prima zi. Lucruri firești, care fac parte din proceduri. Am decolat la 8:17 seara, am avut un zbor de noapte. Racheta avea 300 de tone, 50 de metri înălțime.
Prunariu: „Dacă lași alimentele din mână ele încep să plutească”
- Ați decolat din Kazahstan?
- Da, da. Noi eram de multă vreme la Baikonur, în Kazahstan, unde este baza de lansare, Cosmodromul.
- Pe Leonid Popov îl știați de mult?
- De un an de zile. El mai zburase în cosmos cu un an înainte, pentru șase luni. El era foarte familiarizat și cu nava cosmică, și cu stația orbitală.
- Bun și ați decolat fără probleme, ați și dormit, dar ce mâncați?
- Mâncarea era preambalată. Dacă era lichidă era în tuburi, conservele erau normale. Se deschideau ușor. Am avut și furculiță, linguriță sau cuțit. Dacă lași alimentele din mână ele încep să plutească, le prinzi în gură, ca peștii în apă. Am avut mâncăruri diverse, fără produse proaspete. Mâncare gătită care era preambalată. Inclusiv tocăniță, doar că veneau în spațiul cosmic deshidratate, venea doar fibra, structura mâncării. Introduceam apă caldă în plicul în care veneau, se hidratau și era cea mai proaspătă mâncare pregătită.
Prunariu: „M-aș duce din nou! Vă spun sincer!”
- Cum se vedea România din nava cosmică?
- O vedeam extrem de clar, vedeam Carpații, Marea Neagră, dar dispăreau rapid. Vedeam România cam o dată pe zi. Treceam pe deasupra României cam în două minute și jumătate.
- Dacă ați avea șansa asta v-ați mai duce?
- Da! M-aș duce din nou! Vă spun sincer! Te îndrăgostești de ce vezi, atâtea detalii, atât de multe nuanțe. Modificări în timp real, curenți oceanici, zone tropicale. Vezi zone poluate, zone defrișate, zone cu explozii nucleare.
- Altora le e frică de zbor...
- Eu mi-am dorit să zbor încă de când eram mic. Prima dată am zburat cu un avion când eram în anul 2 de facultate, de la Sibiu la București. Țin minte și acum că biletul a fost 99 de lei. Eu am vrut să fac aviație pentru a-mi construi un avion cu care să zbor singur. N-am apucat...
{{text}}