Dumitru Prunariu a fost primul și singurul român care a reușit să ajungă în cosmos. Chiar dacă au trecut aproape 4 decenii de atunci, niciun alt conațional nu a mai reușit această performanță. Prunariu a participat la misiunea Soiuz 40 alături de rusul Leonid Popov și ei au petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Prunariu, după ce-ați ajuns în cosmos, trebuia să vă întâlniți cu stația orbitală.
- Care se învârte și ea, tot cu 28.000 de kilometri. Nava zboară în jurul Pământului și noi trebuia să ne cuplăm.
- Cum?, Doamne, iartă-mă!
- Sunt radare, manevre cosmice, e o operațiune complexă, dinamică, iar cuplarea durează vreo 20 de minute. Aveam comunicație, vorbeam cu ei. Îi vedeam întâi pe radar, apoi fizic. Poziția stației orbitale era la 350 de km de Pământ. Eu am intrat primul, m-a lăsat Popov. Cei din stația orbitală erau obosiți și stresați după două luni petrecute acolo.
- E reală povestea cu sticla de coniac?
- Ha, ha, ha! Ei nu mai văzuseră alți oameni de atâta timp și le-am dus și eu un cadou. O sticlă de vin era prea mare și nu o puteam ascunde. E ilegal, teoretic, să duci alcool în spațiul cosmic.
- Serios? Nu știam!
- Da, da. Au știut puține persoane că le-am dus ceva. Eu și Popov, dar și medicul de echipaj, care a făcut corp comun cu noi. Le-am dus ceva românesc! O sticluță de coniac Drobeta, de 200 ml. Nu am putut duce cantități mari.
- Rușilor trebuia să le duceți o sticlă de votcă.
- Se prepară la bord pentru că exista alcool etilic pur, 99,9% care era folosit pentru curățarea de echipamente. Din când în când, echipajul mai solicită alcool. Nimeni nu-i controlează, unde îl consumă... Ei îl amestecau jumate, jumate cu apă și făceau cea mai pură votcă. Nu poți să bei acolo, tragi un pic. O gură, două. N-ai cum... Nu poți să bei până a avea o consecință.
- Și pe stație ați stat șapte zile.
- Am avut multe experimente de efectuat, multe propuse de partea română. Le-am efectuat pe toate, iar unele experimente s-au colectat. După ce ne-am încărcat nava cosmică cu lucruri, cu saci cu echipamente care trebuiau transportați de la bordul stației orbitale spre Pământ, ne-am pus costumele de scafandru cosmic, am închis trapa, ne-am luat rămas bun, am decuplat navele, am efectuat un tur complet în jurul stației spațiale, după care am orientat nava cu motorul principal înainte, l-am cuplat și am intrat în atmosferă.
- Aterizarea a avut loc tot în Kazahstan.
- Se intră cu spatele înainte în atmosferă. A fost o aterizare care se numește lină, în care te trântește bine de pământ. Am avut și un incident cu parașuta care nu s-a deschis la timp și ne-au trecut fiori, emoții, transpirați reci.
- Ce se întâmpla dacă nu se deschidea?
- Aveam un monument la locul respectiv!
- Și la aterizare?
- A venit un echipaj de salvare, te scoate din capsulă. Vine și un elicopter în apropierea ta. Imediat după ce aterizezi, nu ești în stare să stai în picioare pentru că mușchii sunt relaxați, oasele, articulațiile la fel. Echilibrul nu poți să ți-l menții, ești amețit. Vine un echipaj și te scoate, cei de acolo pun senzori pe tine, puls, tensiune. Încet, încet, simți gravitația și începi să-ți revii. Cam două ore durează revenirea.
{{text}}