Conform așteptărilor, grupa F de la Euro, considerată "a morții", s-a dovedit cea mai disputată. A avut un final tensionat, plin de suspans, grație căruia cele 3 calificate s-au hotărât în ultimul moment. Până la urmă, predicțiile s-au confirmat și merg mai departe, în ordine, Franța, Germania și Portugalia. Deși campioană continentală en titre, trupa lui Cr. Ronaldo, care a mai stabilit câteva recorduri, a suferit și a tremurat pentru "optimi".
Dacă arbitrul Mateu Lahoz și conaționalul său spaniol din camera VAR, Hernandez Hernandez, i-ar fi acordat Franței penalty-ul cuvenit în minutul 90+3 (fault B. Fernandes la Coman), probabil că Portugalia ar fi fost învinsă. Nu-i mai puțin adevărat însă că același Lahoz îi avantajase pe "cocoși" atunci când, dramatizând contactul dintre Semedo și Mbappe, i-a ajutat să egaleze din 11 metri.
Va mai fi timp pentru a analiza prestațiile cavalerilor fluierului, erorile lor. E însă de mirare, greu de explicat și de înțeles, de ce UEFA obișnuiește să delege la același meci un "central" și un arbitru VAR din aceeași țară! Fiind de presupus, logic, că respectivii nu se vor contrazice, ci mai degrabă se vor sprijini reciproc.
Victima "grupei morții" s-a numit Ungaria. Singura. Cum ea era echipa cel mai slab clasată, outsiderul, nimic surprinzător. Anticipări confirmate. Atât că naționala vecinilor de la vest a lăsat o impresie deosebită. A plăcut. A primit aplauze și laude. Îndrăznesc să spun că, prin comparație cu ce s-a petrecut în celelalte grupe, chiar ar fi meritat să se califice.
Deoarece a reușit să le țină în șah pe Franța (1-1) și pe Germania (2-2), iar cu Portugalia, în ciuda eșecului drastic (0-3), a încasat golurile abia în minutele 84, 87 și 90+2! Al doilea de la punctul cu var.
Amintind că Ungaria a condus-o pe Germania cu 1-0 până în minutul 66 și cu 2-1 până în 84, ba încă pe terenul acesteia, se poate afirma că ea a murit frumos. Numai că în fotbal, ca și în afara lui, diferă răspunsurile la întrebarea ce e mai bine, să mori frumos ori să trăiești urât? Fiecare cu opțiunea lui.
Oricum, garnitura pregătită de italianul Marco Rossi n-a etalat mari individualități, deși mulți dintre componenții ei sunt legitimați în Bundesliga. A avut însă spirit, atitudine. N-a dat înapoi, nu s-a temut. A luptat exemplar și a pierdut demn. N-ar strica să-i călcăm pe urme, ce părere aveți?
Faptul că Germania-Ungaria s-a jucat la Munchen, adică în fieful uneia dintre combatante, a mai aruncat o dată în aer teoria UEFA despre egalitatea de șanse. Care egalitate, hai să nu fim ipocriți!, când Italia a disputat toate întâlnirile din grupă la Roma și Anglia la Londra, în vreme ce Suedia s-a trambalat 4.500 de kilometri de la Sankt Petersburg la Sevilla și 4.500 retur, iar Elveția a imitat-o pe ruta Baku-Roma-Baku?!
Nu insist, nu-i cazul. Dar asemenea gogoși, basme cu cocoșul roșu, mai țin doar la preșcolari. Dacă nu cumva sunt ocupați pe tablete, cum să-i deranjăm?
{{text}}