Medalia japoneză: jumătate argint, jumătate bronz

La JO de la Berlin, din 1936, doi japonezi au refuzat să fie departajați în ”argint” și în ”bronz”. Au luat premiul, l-au tăiat și au lipit fiecare bucățică de cea a ”fratelui”

Să fi fost ceasurile șapte ale serii, 5 august 1936, când finala probei masculine de sărituri cu prăjina de la Olimpiada berlineză porni la drum. Atleți, vreo trei duzini, din 21 de țări. Leni Riefenstahl pregătise, deja, cele șase camere de luat vederi, cele ce urmau să asigure material pentru documentarul "Olympia". Adolf Hitler deschisese Jocurile, apăruse o arenă imensă, de 100.000 de locuri, "Olympiastadion", bilete vândute în valoare de 7.500.000 Reichsmark.

Earle Elmer Meadows, americanul, e favorit clar. Patriarh pe proba respectivă, cere ca ștacheta să fie fixată la 4,25 m. Trece dintr-a doua. În urma lui, doi japonezi, Shuhei Nishida și Sueo Oe, plus un alt băiat de peste Ocean, Bill Sefton, coleg cu Meadows. Se urcă la 4,35.

Earle, care peste ani va ține, în Texas, un magazin de instrumente muzicale, e "aur", fără probleme, să vedem ce se petrece cu ceilalți. Niciunul dintre ei nu e mai dibaci. Trei bărbați la 4,25. Trebuie o departajare, ceva. Un fel de minibaraj, pentru că mai sunt doar două locuri pe podium. Americanul nu reușește, niponii spun că nu mai vor să concureze! Așa ceva nu s-a mai auzit! Finală de Jocuri Olimpice și ei nu vor să împartă medaliile? De pe ce planetă vin?

"Trebuie să ne dați doi câștigători!"

Shuhei Nishida are 26 de ani. A terminat Universitatea "Waseda", trebăluiește la "Hitachi". A prins și Los Angeles-ul, în 1932, a terminat pe locul secund. Sueo Oe e olecuță mai tânăr, doar 22 de primăveri. Colegi de antrenament, prieteni. Siderați, 25.000 de spectatori privesc doi sportivi care nu se urnesc din loc. Organizatorii merg la delegația asiatică: "Micuților, hai să terminăm cu circul, stabiliți care e pe 2, care e pe 3!". Căpriorii nu vor să se despartă. Atunci, Nishida devine "argint", pentru că a reușit din mai puține încercări, Oe suie pe cubul rezervat "bronzului".

Ajung acasă, în Japonia. Taie ambele medalii și lipesc părțile componente: un "argint" cu un "bronz", un "bronz" cu un "argint". "Nu putem strica prietenia. Noi credem că am terminat la egalitate".

Anii trec

Nishida continuă să concureze. 1951 îl prinde cu "bronz" la Jocurile Asiatice. Nu poate sta departe. Devine antrenor, din 1959 e președinte onorific la Asociația Atleților. În 1989 i se acordă Ordinul Olimpic. Se stinge în 1997, la 87 de ani. Inima sa cea mare a cedat...

Sueo Oe sare, în 1937, 4,35 m, record japonez pentru 21 de ani. 1939 îl găsește în Armata Imperială Japoneză. Simultan cu atacul de la Pearl Harbour, niponii pornesc la asalt și pe insula Wake, din Oceanul Pacific. Pe 23 decembrie 1941 americanii se predau, dar luptele mai durează puțin. Conform ordinului de zi, Sueo Oe decedează pe 24 decembrie, la 27 de ani, acolo, pe atol...

Medalia lui Nishida poate fi admirată, și azi, la Universitatea "Waseda". Cea a lui Oe face parte dintr-o colecție privată...