Dispariția lui Ion Ghițulescu trimite nu doar la regrete și nostalgii, ci și la previziuni că presa audio ar putea reveni în actualitate.
Ion Ghițulescu a plecat fizic dintre noi la aproape 91 de ani, lăsându-ne cu amintirea celor cinci milioane de ascultători pe care legendarul "Fotbal minut cu minut" îi avea în fiecare week-end, când transmitea concomitent aproape toate meciurile de Divizia A. Erau după-amieze cu oameni plimbând aparatele portabile prin parcuri, pe străzi, pe plaje, pe cărări de munte.
Acum aflai că a dat gol Craiova, peste câțiva metri primeai vești despre Dinamo, Steaua, Argeș și așa mai departe. Vocile care transmiteau fotbalul duminical, ale lui Ghițulescu, Secoșan, Domozină, Dan Voicilă, Nicolae Soare și ale celorlalți aproape că făceau parte din propria noastră sonoritate, ne obișnuiserăm cu ele.
O seară cu nea Ion și nea Coca
În urmă cu 16 ani i-am avut invitați la Radio Sport Total, primul post privat din FM, pe veteranii Ion Ghițulescu și Teoharie Coca-Cozma. Ambilor, retrași deja la pensie la acea dată, le fusesem companion profesional în multe deplasări interne și externe, ne știam, și i-am stârnit la confesiuni.
Au fost două ceasuri de povești savuroase "on the record" și încă unul "off the record" doar cu Ion Ghițulescu, pentru că l-am dus-adus cu mașina acasă, pe lângă Gara Obor. Dincolo de aduceri aminte, ambii invitați deplângeau situația radioului, a fotbalului radiodifuzat, înghițit de televiziunile care risipiseră meciurile etapei de vineri până luni, lăsând practic fără obiectul muncii "Fotbalul minut cu minut".
Ofsaidul și indirecta
O poveste despre Ion Ghițulescu. În ultimi ani ai etapelor la aceeași oră, nea Ion era în studio, la coordonare, și unul dintre tinerii reporteri a cerut legătura pe un stadion, fiindcă se marcase. Până să povestească golul, tânărul a observat că arbitrul anulase reușita. Ghițulescu a întrebat de ce, iar cel de la fața locului a spus că nu e foarte clar, fie pentru ofsaid, fie pentru henț sau fault în atac. "Urmărește-l și vezi cum reia jocul", a zis coordonatorul.
"Are mâna stângă ridicată, deci a dat indirectă", i s-a răspuns. "Păi vezi? Înseamnă că a fost ofsaid, dacă a dat indirectă. Dacă era fault sau henț, arăta lovitură directă", a lămurit nea Ion faza pe care n-o văzuse, de pe stadionul aflat la câteva sute de kilometri de studioul său. Ion Ghițulescu și toți din generația sa erau tobă de fotbal!
Scopuri practice
Înapoi la desuetul radio, înlocuit mai întâi de televiziune, apoi de internet. În interviul de alaltăieri, din Gazeta Sporturilor, realizat la Paris de Cristi Geambașu, Luca Niculescu, ambasadorul României în "Orașul Luminilor", spunea că francezii consumă neașteptat de mult radio. Oare sunt francezii anacronici?
Sau spaniolii, care au și ei numeroase "cadena", pe care le auzi emițând peste tot, în magazine, restaurante, autobuze, metrou? Absolut deloc! Atât francezii "lui Luca Niculescu", cât și spaniolii sunt oameni practici, adaptați vieții trepidante.
Televizorul îți cere fotoliu, papuci comozi și canapea. Internetul îți captează privirea, e nevoie ca măcar un ochi să fie ațintit asupra ecranului. În schimb, cât timp te informezi de la radio poți să faci și altceva. Să conduci mașina, să bricolezi, să gătești, să faci jogging. Să câștigi exact timpul acela despre care toți avem senzația că ne lipsește.
Vremuri vechi, oameni vechi
Oameni ca Ion Ghițulescu și colegii săi de generație aveau lecturi, limbaj, prestanță. Nu erau unilaterali, fotbal și-atât. "Matinalele" sale și ale altui corifeu al vremii, Paul Grigoriu, dispărut și el, vorbeau despre cărți, spectacole, filme, dădeau muzică bună, nu se mistuiau în propaganda vremurilor, pe care o ocoleau cu talent. Poate că și la noi, vremea radioului va reveni, ca în Franța. Oamenii acelor vremuri vor fi însă foarte greu de înlocuit calitativ. Atât cei care vorbeau, cât și cei care ascultau.
Amintire veșnică, Ion Ghițulescu!
{{text}}