Răzvan Raț, fostul căpitan al naționalei României, a povestit la „Prietenii lui Ovidiu” cum și-a cunoscut actuala soție, dar și de ce Donețk este a doua casă pentru el.
- Răzvane, tu ești născut la...
- La Slatina, dar până la 13 ani am stat la Piatra Olt. Niciodată n-am locuit la Slatina, acolo era maternitatea mai aproape. Eu stau acum la București, de când m-am întors în România.
- Și de ce spui că la Donețk e casa ta?
- Am declarat-o în mai multe rânduri, dacă nu se întâmpla ceea ce se întâmplă acum acolo din punctul de vedere al situației politice și dacă nu era război, eu mă stabileam la Doneţk. Și nu doar fiindcă soția mea este ucraineancă. Nu din acest motiv, pur și simplu la Doneţk eram și mă simțeam ca peștele în apă. Am stat zece ani acolo, aveam foarte mulți prieteni, iar tot ce era în jurul meu era prielnic, făcut special să mă simt bine.
- Tu ai mai fost la Donețk?
- N-am mai fost acasă, cum spun eu, din 2013... De când am plecat în Anglia. Eu am casa, alte proprietăți, dar și alte afaceri în Doneţk. Nu mai am posibilitatea să ajung acolo. Am pe cineva care se ocupă de casă, de curte, îngrijesc, ca totul să fie OK. Când a izbucnit războiul am avut pe cineva care a stat în casă, care a locuit acolo aproape 4 ani pentru că mi-era frică să nu-mi fie luată, confiscată. Au fost foarte multe cazuri.
- La Doneţk ți-ai cunoscut și soția?
- Iulia, soția mea, este din Doneţk. Eu veneam de la antrenament și am observat pe stradă o fată mai deosebită așa. Se plimba cu părinții pe stradă. M-am dat jos din mașină și i-am întrebat părinții dacă mă lasă să discut cu ea.
- În ce limbă?
- Vorbeam ucraineană la acel moment, învățasem foarte repede limba fiindcă atunci când am ajuns eu vorbeam engleză. Nimeni în jurul meu nu vorbea engleza și am fost pus în postura să vorbesc timp de șase luni limba semnelor. Mi-am cunoscut soția la 3 ani și jumătate după ce-am ajuns la Doneţk. Împreună avem o fetiță care face zece ani și care știe patru limbi străine. Vorbește engleză, spaniolă, rusă și română.
{{text}}