Aceia ce și-au imaginat, inclusiv subsemnatul, că duelul cu Austria va fi floare la ureche pentru Italia s-au păcălit. Ei au avut însă motive să gândească așa. Pe de-o parte, deoarece Squadra Azzurra, fără gol primit în ultimele 11 partide!, trebuia să fie mai odihnită.
Într-o grupă pe care și-o adjudecase fluierând, 9 puncte din 9, golaveraj 7-0, nu plecase din Roma, în timp ce Austria se mutase de la București la Amsterdam și înapoi. Falsa egalitate de șanse trâmbițată de UEFA, știți la ce mă refer.
Pe de altă parte, trupa lui Mancini jucase o zi mai devreme decât cea a lui Foda. Punând la socoteală și valoarea ei superioară, Italia pornea ca favorită netă, logică, în disputa de pe Wembley.
Pe teren lucrurile au stat însă altfel. Deși Italia a deținut inițiativa, 52% posesie, 667-621 la pase, 4-3 la cornere etc, Austria a dat o replică vie, curajoasă. Apărându-se aglomerat, dar exact, ea i-a oferit adversarului puține spații. Implicit, puține ocazii de gol. Ba chiar tripleta mediană Baumgartner-Sabitzer-Laimer a dominat-o uneori pe cea alcătuită din Barella, Jorginho și Verratti. Asta și din pricină că, spre deosebire de fundașul ofensiv Spinazzola, omul numărul 1 al Italiei în opinia mea, Verratti a prins o zi foarte slabă. Notat de Gazzetta dello Sport cu doar 5,5, parcă s-a încălțat invers, nu alta!
În ansamblu, convingătoare în precedentele confruntări de la CE, Italia n-a sedus sâmbătă. Chiar dacă specialiștii apreciază succesul ei obținut după prelungiri ca fiind meritat. Smuls însă in extremis. La mustață și cu emoții. Probă că Gazzetta a titrat peste pagina 1 a ediției de duminică "Leoni d'Italia. Sofferenza e gioia". Leii Italiei. Suferință și bucurie. Judecată realistă, corectă.
A fost însă nevoie ca Mancini să dovedească inspirație în materie de schimbări pentru ca Squadra Azzurra să se califice. Concret, i-a introdus pe parcurs, relativ târziu, pe Chiesa și pe Pessina, autorii celor două goluri, artizanii unei victorii realizate, se poate spune, grație rezervelor. Celor veniți de pe bancă, încă o confirmare a "proverbului" că meciurile se câștigă cu lotul, nu cu echipa.
De remarcat că neamțul Foda n-a schimbat niciun jucător până în minutul 90. Dar și că golul austriecilor s-a datorat tot unei rezerve, "înălțimii sale" (2 metri!) Kalajdzici, care a perforat poarta Italiei după ce aceasta rămăsese imaculată 1.168 de minute. Paradoxal, pe măsura scurgerii minutelor, în loc să obosească, Austria a continuat să fie mai activă, mai periculoasă. Nu trebuie uitat că Arnautovici a înscris, la 0-0, un gol pe care VAR l-a anulat pentru un ofsaid milimetric!
Austria a părăsit Euro cu fruntea sus, înaintea Italiei, bătută fiind numai de Țările de Jos, zău așa, dacă nu-i mai spunem Olanda, de ce nu Țara de Jos, sunt mai multe sau ce?! În fine, înainte de a-și lua la revedere, Austria a demonstrat că apărarea Italiei, e drept, în absența căpitanului veteran Chiellini, care va împlini 37 de ani în august, nu-i chiar invulnerabilă. Nu-i un buncăr imposibil de cucerit, nu-i o cazemată. "Mancio" și fanii ar trebui să ia aminte!
{{text}}