Marți, GSP a rezumat după cum urmează atmosfera de la Adunarea Generală a FRF, desfășurată luni la Mogoșoaia: "O colecție de laude la adresa administrației Burleanu, autoevaluări pompoase, promisiuni explozive, discursuri de lemn și aplauze la comandă". Pe scurt, tot tacâmul cu care ne-a obișnuit actuala conducere, în frunte cu Răzvan Burleanu, ales pe 5 martie 2014 și reales pe 18 aprilie 2018.
Întreaga manifestare a constituit o odă dedicată celui mai iubit fiu al fotbalului românesc, în stilul osanalelor din era ceaușistă. Din așa-zisa Epocă de Aur. S-a înscris în corul admiratorilor inclusiv președintele UEFA. Într-un mesaj video, Aleksander Ceferin i-a felicitat pe RB et Comp., ba chiar i-a dat exemplu pentru "infrastructură, incluziune, conectarea comunității, juniori, cluburi, fotbal feminin" etc.
Ce-o fi înțeles Ceferin prin incluziune nu știu. Cert e că a uitat, grăbit fiind, să-l felicite pe Burleanu pentru rezultatele naționalei pe care o patronează. Unele cu adevărat memorabile, de ținut minte.
Sub un anumit aspect, Burleanu ar trebui să ia aminte la șeful său de la Nyon. Să bage la cap că acesta a venit luni la București pentru "optimea" Franța-Elveția însoțit de portughezul Luis Figo și de croatul Zvonimir Boban, foști reputați internaționali.
Între altele, câștigători de Champions League. Dacă președintele UEFA are asemenea consilieri, cel al FRF e înconjurat de niște neica-nimeni. La fel de nepricepuți ca el, Vișan și Bodescu, dar yes-meni calificați. Specialiști în temenele și în îndepărtarea scamelor de pe sacoul lui RB.
Altfel, în discursul său, evident festivist, Burleanu s-a declarat trist că "N-am reușit să ne calificăm și să fim prezenți la Euro 2020". A atras însă atenția "să nu ne bazăm pe noroc sau pe inspirația unui antrenor, ci pe proiecte și pe strategii de dezvoltare", pasămite elaborate de el și de curtenii lui.
Vorbe goale, de clacă. Pentru că nu i-au ajuns 7 ani și jumătate ca să implementeze, vorbă dragă lui, planurile și strategiile sale mărețe. Până atunci, adică până la calendele grecești, fanii tricolori trăiesc astăzi umilința de a nu-și vedea echipa națională evoluând la un turneu final la care țara noastră se numără printre organizatori.
Probabil că luni seara, în prelungirile partidei Franța-Elveția, când publicul de pe Arenă a scandat ca un tunet, copleșitor, impresionant, "România, România!", Burleanu și-a închipuit, rupt de realitate, că 20.000 de oameni îl felicită! Nu, îl arătau cu degetul și-l puneau la zid, degeaba râdea el cu gura până la urechi în tribuna oficială.
În lipsa altor performanțe, se bate cu pumnii în piept pentru participarea la JO de la Tokyo. Sigur, e ceva după 57 de ani de absență. Dar nu vreo mare ispravă, probe fiind interesul redus acordat fotbalului olimpic și, plecând de aici, refuzul majorității cluburilor, nu doar din Liga 1, de a elibera jucătorii pentru întrecerea din Japonia.
Ca să fie și mai clar, România va întâlni în grupa de la JO, cronologic, Hondurasul, Coreea de Sud și Noua Zeelandă, formații ce ocupă în clasamentul FIFA locurile 67, 39 și 122. Supercompetiție, nu?, Burleanu chiar are cu ce să se fălească. Nu-l împiedică nimeni!
{{text}}