„Serena s-a simțit foarte insultată când am spus că e timpul să se retragă. Sunt o sută de milioane de oameni care încă se uită la soclul ăla pe care se află personalitatea sportivă Serena Williams care câștigă 50 sau 100 de milioane de euro pe an… De ce? Pentru că dă cu bâta în minge. Nimic altceva, pentru că nu a devenit o mare personalitate pentru că ea cântă la vioară sau la altceva. Și vine un moment în care te prinde vârsta din urmă oricât n-ai vrea. Și atunci trebuie să ai puțină decență…”.
N-am reușit și nu voi reuși vreodată să mă apropii de înălțimea de gând a lui Țiriac. Tenis = a da cu bâta în minge… Tenisul nu înseamnă a cânta la vioară, înseamnă a da cu bâta în minge.
Da, domnule. Din piscul înțelepciunii sale aproape seculare, Ion Țiriac ne spune că Serena Williams a dat toată viața cu o bâtă într-o minge. Că racheta nu poate fi arcuș.
Că probabil cea mai mare jucătoare din toate timpurile continuă, la 40 de ani, să lupte pe teren, până cade, la propriu, în genunchi, deoarece vrea să mai câștige niscai bani.
Cu privire la Serena și la tenis, aceste noi elucubrații neamprostești ale lui Țiriac nu pot fi luate în considerare de niciun om cu bun-simț. Însă ele dau seamă despre relația altcuiva cu tenisul, și anume despre Ion Țiriac.
Pentru el tenisul înseamnă bâtă. Pentru el, jucătorul de tenis nu poate fi artist, este ceva între cioban și badigard.
Pentru el tenisul a fost mijlocul prin care s-a înavuțit ca-n basme, satisfăcându-și arghirofilia bolnavă. Prin care i-a escrocat pe toți cei care au văzut în el și în tenisul lui o luptă eroică a spiritului cu materia.
Mă număr printre cei prostiți de Țiriac. Mai bine îmi dădea cu bâta în cap.
{{text}}