De ce nu pot numi Franța - Elveția cel mai frumos meci al Euro, așa cum a și fost.
În Franța - Elveția, la superbitatea acelui 3-1 al lui Pogba, memoria având insomniile ei mi l-a adus din Mondialul spaniol pe durul Gentile al italienilor care l-ar fi întrebat pe nu mai puțin angelicul francez Giresse: "Cum? Ați avut în min. 75 3-1 cu Germania și ați ajuns la prelungiri și penaltyuri? Noi am fi fost demult la casierie".
Mărețul Mbappe nevricos
Acum, în 2021, la 3-1, după ce Benzema, alt superbissim, a întors în două minute de la 0-1 la 2-1, Franța s-a dus în superbie și i-a scos din apa vie pe cei socotiți eronat de mine, ani de zile, cei mai insipizi dintre incolorii fotbaliști europeni. Eroare enormă: helveții - care apără și Vaticanul - s-au decis să egaleze și - miracol în fotbal! - au reușit ce-au vrut în fața unor francezi făcuți groggy de propriul și incomensurabilul lor orgoliu. Xhaka ori Seferovici (cine-s ăștia față de Pogba și Benzema?) au vrut să egaleze și au egalat la 3!
A fost o minune de fotbal, adică surprinzător, buimăcitor, cu întoarceri de scor și rateuri fastuoase în prelungirile în care 3-3 putea fi în fiecare minut 4-3... Totul a culminat cu penaltyurile unde elvețienii care apără și Vaticanul nu au ratat niciunul, ca la al cincilea, mărețul Mbappe, nevricos, să bată cum nu se poate mai prost. Va rămâne peste cariera lui, pentru totdeauna, această întunecare: a ratat penaltyul decisiv cu Elveția.
Circula prin oraș o legendă
Memoria insomniacă îmi aduce aminte că și la noi o asemenea soartă a avut profesorul emerit în fotbal Gheorghe Constantin - fotbalist de elită al vremii lui - căruia nu i s-a iertat penaltyul ratat cu Ungaria, la Olimpiada de la Tokyo, penalty acordat de arbitrul israelian Eskenazi, dintr-o familie de emigranți timișoreni, și care i-ar fi șoptit în românește, după ratare, maestrului emerit al sportului Gică Constantin: "Iartă-mă, eu am făcut tot ce-am putut...". Așa circula prin oraș.
Mânia adjectivală a acelui ziar
Sunt fan Mbappe, nu m-a zguduit ratarea lui, mai complicat este că sunt și fan L'Equipe; dacă știu câte ceva despre fotbal, rugby, ciclism, este că de peste 50 de ani (cam din 1964) citesc și citez L'Equipe ca pe-o Biblie de dimineață, cum a spus odată celebrul teleast francez Bernard Pivot. Or, L'Equipe, cu geniul său al adjectivului, i-a numit "spulberați" pe francezii lui și a acordat 3 note de 2 unor fundași ai lui Deschamps. Nu e o normală înfrângere. Nu am dat atenție acestei mânii adjectivale.
Nu pot fi sarcastic, ironic, obraznic față de L'Equipe - deși nu ne-a iubit constant, ci doar pe Hagi...-, deci din respect pentru L'Equipe nu mai pot socoti Franța - Elveția cel mai frumos meci al acestui turneu văzut la București, așa cum a fost. Pot scrie că a fost cel mai zbuciumat meci al Franței în calitatea ei de campioană mondială. Orice orgolios inteligent își acceptă zbuciumul ca pe o forță vitală.
{{text}}