Semifinalele de la Euro 2020, Italia - Spania marți și Anglia - Danemarca miercuri, se anunță pe muchie de cuțit. Meciuri de 1 sau 2.
La o primă analiză, Italia și Anglia pornesc cu o șansă în plus, dar n-aș băga mâna în foc, ar băga cineva?!, că ele vor și disputa finala din 11 iulie. Spania și Danemarca sunt capabile să încurce calculele hârtiei.
Mulți o socotesc pe Italia favorită în fața Spaniei. Respectivii rețin că Squadra Azzurra n-a mai pierdut de 32 de partide și că-i singura de la actualul rendez-vous cu randament maxim: 5 victorii din 5 întâlniri. Chiar dacă una, cea cu Austria din „optimi”, realizată după prelungiri.
Restabilirea veteranului Chiellini (37 de ani pe 14 august) și titularizarea tânărului Chiesa (23) par a fi cărți câștigătoare în mâna selecționerului Mancini. Ele ar atârna mai greu decât accidentarea și absența lui Spinazzola, cel mai în formă fundaș de la CE.
Cum am mai scris despre modul în care „Mancio” a schimbat în bine, spectaculos, stilul unei naționale care altădată se închidea și stătea la pândă pentru ca mai nou să iasă la joc și să forțeze în atac, nu mai reiau subiectul.
Ar fi însă o greșeală de neiertat s-o credem pe Spania dinainte învinsă. Judecând superficial, grăbit, că ea s-a chinuit în grupă, 0-0 cu Suedia și 1-1 cu Polonia (unicul punct luat de Lewa et Comp.), că a avut nevoie ulterior de prelungiri cu Croația și de penalty-uri de departajare cu Elveția.
Deși autoarea celui mai categoric succes de la Euro 2020, 5-0 cu Slovacia, Spania nu mai e, de acord, Furia Roja din perioada de glorie 2008-2012. Fiind însă o formație echilibrată și presărată cu valori, Azpilicueta de la Chelsea, Busquets de la Barca, Koke de la Atletico, Sarabia de la PSG, Torres de la Man City ș.a., ea nu trebuie privită de sus.
Opinia mea, și nu numai, e că Spania poate bate oricând orice adversar. Deci, într-o zi inspirată, și pe Italia.
În celălalt duel, Anglia pleacă din pole-position și deoarece semifinalele și finala vor fi găzduite de Wembley, ba și cu 60.000 de spectatori în tribune. Mult trâmbițata egalitate de șanse garantată de UEFA nu-i, iată, decât un slogan, o minciună. Cu atât mai mare cu cât fanii danezi vor avea probleme cu vizita la Londra, riscând 10 zile de carantină.
Mai vreți o dovadă? Sâmbătă, Anglia a zdrobit Ucraina cu 4-0 la Roma, dar ea venea după ce susținuse toate meciurile acasă. În vreme ce trupa lui Șevcenko fusese obligată să învețe geografie pe ruta Amsterdam-București-Glasgow-Roma! Mai jucase și prelungiri contra Suediei, tratament egal, nu?!
Întrucât Anglia, după un incolor 0-0 cu Scoția, a crescut, eliminând-o inclusiv pe Germania, iar golgeterul Harry Kane s-a trezit din somn, gol cu nemții, „dublă” cu ucrainenii, majoritatea comentatorilor străini se îndoiesc că Danemarca o poate opri din ascensiune.
Cât de organizată tactic și solidă psihic e echipa lui Kasper Hjulmand, care s-a retras ca jucător la 26 de ani (operație la genunchi) și are în CV-ul de antrenor doar un titlu de campion în țara sa, cu Nordsjaelland Forum în 2012, aceasta rămâne un outsider. Deși a reușit, bravo!, să depășească teribilul moment al accidentării lui Eriksen, liderul ei.
Aparent, și pentru că Euro 2020 va continua exclusiv pe Wembley, Anglia ar fi principala favorită la izbânda supremă. Așa pare logic, așa pare normal. Atât că, nu vă supărați, ce mai e normal în fotbalul de azi?! În lumea de azi?!
{{text}}