Nici cei mai fanatici suporteri ai Spaniei nu și-au închipuit că aceasta va domina copios, categoric, semifinala cu Italia. Pe care însă, împotriva a ceea ce s-a petrecut marți seara la Londra, a câștigat-o tocmai Italia! Care a urcat astfel la 33 suita meciurilor fără înfrângere ale naționalei antrenate de Mancini.
Spania a jucat mai mult, 908 pase față de 387!, dar a jucat și mai bine. Atât raportul șuturilor la poartă (16-7), cât și al cornerelor (6-1) i-au fost favorabile.
În ciuda tinereții formației de start, Pedri 18 ani, E. Garcia 20, F. Torres 21, Olmo 23 ș.a., ca și a absenței surprinzătoare a celor doi Mo, Alvaro Morata și Gerard Moreno, trupa lui Luis Enrique a dat tonul. Ea a făcut muzica. Dacă Olmo și Oyarzabal ar fi înscris din poziții ideale, Spania nu s-ar fi trezit condusă pe tabelă, gol superb al lui Chiesa, nici dusă în prelungiri și la penalty-uri.
La "loteria" de la punctul cu var, Donnarumma a ghicit colțul ales de Morata, iar echipa acestuia, citat din ziarul El Mundo, "Muore con honor en Wembley". Conform unei opinii cvasiunanime, Espana a izbutit în semifinală cea mai solidă evoluție a sa de la Euro 2020. Fără folos!
Italia, în schimb, s-a văzut împinsă în propria jumătate. Lăsată fără aer, sugrumată, de stilul combinativ al adversarului. N-a părut s-o deranjeze însă foarte tare. Deși a suferit, "Sofferenza" fiind cuvântul descoperit în întreaga presă peninsulară de miercuri, ea și-a păstrat luciditatea. Sângele rece.
S-a mulțumit să stea la cutie și să iasă rar pe contraatac, cum a și deschis scorul. Dar nu pentru că și-ar fi propus asta. A obligat-o Spania, care a controlat întâlnirea, mai ales în zona centrală. Reușind să absoarbă o presiune puternică și constantă, Squadra Azzurra n-a intrat în panică. A dovedit răbdare, echilibru și maturitate. În mod legitim, Gazzetta dello Sport a numit-o pe pagina 1 "Italia Eroica". A fost o constatare, nu un compliment gratuit.
Marți seara, a impresionat din nou perechea Chiellini-Bonucci, care adună 71 de ani. Deoarece primul va împlini 37 luna viitoare, iar celălalt a sărbătorit 34 în mai. Cu excepția unei singure faze în care au părut brusc bătrâni, cea în care coechipierul lor de la Juventus, Morata, a trecut printre ei ca pe bulevard și a egalat, Chiellini și Bonucci n-au comis nicio greșeală.
Când ei se vor retrage, Italia va rămâne fără un cuplu fabulos de fundași centrali, dar și mai mult. Va rămâne fără dăruirea și îndârjirea de azi, chiar fără identitate. În mod cert, va fi mai puțin eroică.
Sincer, nu știu dacă Italia merita să câștige și să se califice în finală la capătul unui meci ce ne-a ținut în priză, pasionant, dramatic. Sunt însă convins că Spania nu merita să piardă. Din care cauză cotidianul madrilen AS, parcă revoltat, a recurs la titlul "Porca Miseria"! Nu-i elegant, o înjurătură, care se cam potrivește, ce ziceți?
Doar că, să nu se supere nimeni, squadra lui Mancini a oferit încă o lecție despre unitate și sacrificiu. Despre stăpânire de sine. Nu doar atât. Ne-a reamintit că fotbalul se joacă pe goluri, nu pe impresii ori pe ratări. Că la penalty-urile de departajare se poate întâmpla orice, căci acolo nu mai funcționează regula celui mai bun. În măsura în care au avut noroc, Chiellini et Comp. și l-au făcut cu mâna lor. Congratulazioni!
{{text}}