Minunat sport este fotbalul ăsta care ni-l oferă pe Pedri exact atunci când începea să ni se facă dor de Xavi sau Iniesta. Era spre sfârșitul semifinalei de aseară când a inventat o pasă cu călcâiul în marginea propriului careu și am simțit cum mi se taie respirația. Cum să faci așa ceva la optsprezece ani, înconjurat de niște maeștrii ai ambuscadei cum sunt italienii?
Am urmărit recent un interviu excepțional realizat de Rio Ferdinand cu Pep Guardiola, iar, la un moment dat, s-a ajuns la subiectul Phil Foden. O frază a spaniolului a fost preluată de presa din întreaga lume „este cel mai talentat jucător pe care l-am văzut la o asemenea vârstă”, evident, în contextul în care Pep îl antrenase și pe Messi.
Păcat că a fost ratată esența discursului lui Guardiola care a explicat că Foden face totul într-o viteză uluitoare și că trebuie să învețe că sunt momente într-un meci, în care e bine să încetinești ritmul, că în filosofia lui fotbalistică, adică aceea spaniolă, găsirea momentului propice pentru a rupe ritmul este esențială.
Arta asta la care face referire Pep o dobândesc doar cei mai mari jucători și, de regulă, după o anumită vârstă. În tinerețe vrei să te afirmi, ești mai egoist, ești plin de energie și vigoare, cauți rezolvările individuale, iar colegii sunt acolo să te ajute să îți atingi obiectivele personale.
Pedri este opusul a tot ceea ce știm despre fotbaliștii tineri! E cerebral, joacă pentru echipă, simte ritmul meciului cum puțini mijlocași veterani o pot face, nu se grăbește niciodată, iar la acest Euro a adăugat repertoriului său ingredientul magic pe care nu îl descoperisem pe parcursul sezonului trecut în meciurile Barcelonei: pasa filtrantă.
Lansarea lui Oyarzabal, din prima repriză a meciului de ieri, ar merita un editorial separat. De câte ori nu i-am văzut în trecut pe Xavi și Iniesta oferind exact aceeași pasă pentru Dani Alves, Villa ori Messi, doar că ei nu au făcut-o la optsprezece ani, într-o semifinală de Campionat European.
{{text}}