După meciul cu Banja Luka (3-1 în Gruia), Petrescu a reușit să bage mai multe atmosfere în roțile deloc dezumflate ale CFR-ului
Nu există părere mai pertinentă despre jocul CFR-ului decât a celui care a luat trei titluri la rând cu vișiniii. Campionul de profesie Dan Petrescu (nu e o ironie, ci o constatare, chit că ea e valabilă doar în peisajul românesc) știe cum și cât trebuie fierte ierburile pentru ca zeama din ceaun să devină elixirul succesului.
Palmares selectiv
După meciul cu campioana Bosniei, Petrescu a spus că la CFR trebuie negreșit să iei campionatul și să ajungi obligatoriu în grupele Europa League sau Champions League. Bine, el a ajuns doar în primele, dar tot e ceva.
Mai ales că a avut inspirația de a fi cu treburi prin China în momentul dezastrului cu Dudelange, consemnat în palmaresul lui Conceicao. Însă firește că titlul din acea ediție îi aparține lui, care a venit doar în play-off. Corect spus ar fi "și lui", alături de Edi Iordănescu, de Conceicao și de Minteuan, contributori și ei la succes. Dar frișca pe tort a pus-o el, Dan Petrescu, bineînțeles.
Jocul nu contează?
Evitând savantlâcurile tactice, neaventurându-se în disecarea strategiei lui Șumudică (pe care chiar și ochii ageamiilor o pot cataloga drept destul de avântată și de plăcută ochiului, cel puțin în acest prim meci), Petrescu a spus că jocul nu contează, importante fiind doar dezideratele de mai sus.
Titlul și ajunsul în grupe. Cu alte cuvinte, degeaba dai tu năvală spre careul lui Borac, dacă nu iei campionatul a cincea oară la rând, e egal cu zero.
Ca la vulcanizare
Se deșurubează ventilul, se bagă furtunul în roată, apoi te uiți pe manometru și bagi aer. Doi-doi pe față, tot atâta pe spate. Gata, ai făcut presiunea. De fapt, ai pus presiunea pe Șumudică, obligat să ia titlul și să ajungă în grupe, așa cum ai făcut și tu. Ce mare lucru?
Pe vremuri, Chindia și Clinceniul erau catalogate drept adversari de temut, anul trecut campioana Maltei a fost numită "o selecționată a Americii de Sud", iar despre Astana, acum doi ani, Petrescu a vorbit ca despre Real și Barcelona la un loc. În acele discursuri, tot despre presiune era vorba. Ventil, furtun, manometru, același lucru. Doar că aerul nu se mai băga în roată, ci se scotea de-acolo.
De unde vine lumina?
De unde vine lumina? OK, am înțeles. Și probabil că a priceput și Șumi sensul acestor declarații. Un fel de învățături ale lui Petrescu-Basarab către fiul său Teodosie-Marius. Ce n-am înțeles e de ce pentru Petrescu lucrurile sunt mereu extrem de complicate atunci când trebuie să le înfăptuiască el și devin ușoare și obligatorii când e vorba să le facă alții.
După cum n-am înțeles de ce un antrenor atât de galonat ca el nu vizează campionate puternice din Occident, ci își fixează aspirațiile profesionale care vor urma în zona stepelor nesfârșite ale Maicii Rusii. Probabil pentru că luminile tehnico-tactice și mai ales cele financiare par să vină de la Răsărit.
{{text}}