Semifinala Anglia-Danemarca părea să urmeze scenariul celei disputate de Italia și Spania în ziua precedentă. Se încheiase 1-1 după 90 de minute, intrase în reprizele de prelungiri și, deși Anglia ataca furibund, se întrezărea varianta penalty-urilor de departajare.
Nu s-a mai ajuns acolo întrucât, în minutul 102, olandezul Danny Makkelie a dictat 11 metri pentru formația insulară. Kane a tras de la punctul cu var, Schmeichel jr. a respins și același Kane a reluat în plasă pentru 2-1, scor ce se va păstra până la sfârșitul celor 120 de minute. Asta însemnând că va avea loc finala scontată, Anglia-Italia, dar și că s-a spulberat visul danez de a triumfa precum în 1992, când echipa bătrânului Schmeichel a venit de pe plajă și a câștigat titlul continental.
"Centralul" Makkelie a sancționat cu penalty contactul dintre Maehle și Sterling, decizie contestată însă de majoritatea specialiștilor, foști și actuali arbitri. Între care, Ion Crăciunescu și Cristian Balaj.
Aceștia au apreciat că Makkelie, născut în Curacao (Antilele Neerlandeze) acum 38 de ani și ex-inspector de poliție, a văzut greșit. Deoarece fundașul danez l-a atins pe atacantul englez (faimos pentru simulări), dar ușor, abia l-a șters și, în consecință, nu se impunea acordat 11 metri! Cu atât mai puțin în prelungirile unui meci cu miză maximă, în care faulturile trebuie să fie clare. Evidente, nu discutabile.
Surprinzător, "centralul" n-a lăsat jocul să curgă pentru ca, eventual, VAR să se sesizeze și să-i atragă atenția că-i cazul de penalty. Într-adevăr, Makkelie a cerut control VAR, însă după ce indicase ferm 11 metri. În plus, a fost atât de sigur pe el, convingere eronată!, încât n-a găsit necesar să meargă la monitorul din marginea terenului și să revadă faza! Iar VAR, unde șeful brigăzii era tot un olandez, Pol van Boekel, firește că nu l-a contrazis.
Am mai scris despre anomalia ca arbitrul de centru și cel din camera VAR să fie din aceeași țară și probabil prieteni, nu mai repet. Adaug această atitudine greu de înțeles pe lista erorilor și a ipocriziilor reproșate administrației UEFA. Care ne-a împuiat capul cu așa-zisa egalitate de șanse oferită, pasămite, tuturor participantelor la Euro 2020.
Curat egalitate în condițiile în care Anglia nu s-a mișcat de pe Wembley, iar Danemarca a sosit la Londra tocmai de la Baku, cale de peste 4.000 de kilometri! Mai vreți o mostră de astfel de egalitate? Iată, la semifinala de miercuri au asistat peste 50.000 de fani englezi și numai circa 8.000 de danezi!
Dincolo de simpatia cu care iubitorii fotbalului de pretutindeni au înconjurat naționala lui Kjaer și Delaney după ce Christian Eriksen era să moară pe gazon în meciul cu Finlanda, lăudând spiritul și unitatea de grup a nordicilor, Anglia a meritat victoria. Ea a controlat partida, a jucat mai mult (59% posesie) și a ratat mai mult. Fantastic, Kasper Schmeichel, fiul legendarului Peter, 129 de selecții, a salvat 4-5 goluri ca și făcute.
Totuși, nu așa, dintr-un penalty primit cadou de la arbitru, trebuia să se califice Anglia! Orice gentleman e obligat să recunoască asta.
{{text}}