7,6 cm

Atât au stabilit savanții în biomecanică de la Oxford că i-ar mai fi trebuit mingii șutate de Geoff Hurst pentru a intra în poarta Germaniei

Londra, 30 iulie 1966, Stadionul Wembley. Ora 3 după-amiaza. 96.924 de spectatori, printre care Regina Elisabeta a II-a însoțită de Prințul Philip. Finala Cupei Mondiale aducea față în față Anglia și Germania Federală. 

La 21 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial rivalitatea rămăsese vie, dar din tranșee se muta pe terenul de fotbal. Trofeul Jules Rimet, furat la festivitatea de la Westminster Hall și apoi recuperat cu ajutorul faimosului cățel Pickles, aștepta noua campioană mondială. Brazilia lui Pele și Garrincha, campioana en titre, fusese eliminată devreme.

Bahramov, Dienst și golul-fantomă

Anglia a câștigat finala cu 4-2, după prelungiri. A fost prima finală de Cupă Mondială care necesita prelungiri. Nemții egalaseră dramatic la 2-2, în chiar minutul 90, prin Wolfgang Weber, iar legenda celor pe care știi că i-ai învins doar după ce au plecat de la stadion începuse să fie scrisă de rapsozii fotbalului. Altă legendă se scria însă simultan. Aceea a golului cu care în minutul 101 Geoff Hurst ducea Anglia în avantaj, 3-2. 

Așa-numitul gol fantomă, semnalizat mai întâi de tușierul sovietic (azer) Tofiq Bahramov și validat de arbitrul elvețian Gottfried Dienst rămâne o mostră de rapt la cel mai înalt nivel. Gol controversat, șoptesc englezii și sorb din ceai. Scandalos, șuieră germanii și acum sorbind din bere.

Fair-play? No, please!

Șutul lui Hurst mușcase din transversala porții apărate de Tilkowski, apoi căzuse undeva în preajma liniei porții. Chiar pe linia porții sau dincolo de ea? Imaginile TV de la vremea aceea amplifică misterul și îl transportă în literatură de ficțiune. La fața locului, Bahramov și Dienst sunt neînduplecați. Gol! Disperați, nemții cer socoteală, englezii jubilează călcându-și în picioare nobila invenție. Fair-play? No, please. 

Golul care nu a fost gol rămâne gol, Uwe Seeler, Beckenbauer, Overath Haller și ceilalți se prăbușesc, iar Geoff Hurst își desăvârșește opera înscriind pe final pentru a treia oară. Regina îi oferă Cupa Jules Rimet căpitanului Bobby Moore în isteria proletară a celor aproape 100.000 de spectatori. The end. Happy-end. Doar pentru unii.

Eternii perdanți

În 1995, la 29 de ani distanță, mai puțin patrioții savanți în biomecanică de la Oxford stabilesc că mingea nu a intrat în poartă cu întreaga circumferință. Îi mai trebuiau 7,6 centimetri pentru a trece cu tot diametrul linia porții. Tehnologia a continuat să avanseze, așa că goal-line este acum un instrument curent. 

Cercetătorii de la Oxford au fost confirmați, Bahramov a intrat în istorie drept cel mai mare tușier găzdar. De la acel jaf, Anglia nu a mai cucerit niciun titlu major, mondial sau european. Mai mult, nu a mai ajuns până astăzi în nicio finală. Între timp, Germania a cucerit 3 Cupe Mondiale ('74, '90, 2014), care se adaugă celei câștigate în 1954. Plus 3 titluri europene, plus nenumărate finale. Mondiale sau continentale. Asta ca să avem un termen de comparație între englezi și celelalte mari națiuni fotbalistice.

Țărdesus a pus-o pe var fără VAR

Italia este una dintre acestea, și ea cu 4 titluri mondiale în portofoliu. Italia este adversara Angliei în finala Euro 2020, transportată suprarealist în 2021. Anglia a ajuns în finala Euro jucând mai bine în semifinala cu Danemarca, dar învingându-i pe nordici cu un gol rezultat dintr-un penalty acordat la fel de scandalos ca golul lui Hurst din urmă cu 55 de ani. 

Tâlhăria a fost posibilă acum având la îndemână sofisticata tehnologie VAR, dar ignorând-o. Olandezul sau dacă preferați țărdesus Danny Makkelie și cu stimații lui colegi din studio au considerat că urmașii lui Hurst merită încă un cadou. Există temerea solidă că Harry Keane și alde Sterling vor avea pârtie și în finala de duminică seară, pe principiul că dacă ai tupeu poți fura și în văzul a sute de milioane de martori, prefăcându-te că aplici regulamentul.

Interesant, domnul acela atent neras de la tribuna oficială care supervizează tot ce se întâmplă pe la UEFA a tăcut mâlc. După ce i-a amenințat cu represalii pe inițiatorii proiectului Superligii, președintele Ceferin ne arată ce înseamnă să guvernezi cinstit peste fotbalul european.

Un gând

Strict fotbalistic, finala se anunță cu adevărat ofertantă. Anglia s-a mișcat tot mai fluent de la meci la meci, iar jucăușa Italie din primele partide ale turneului a supraviețuit și atunci când a fost silită să treacă la munca de jos. Italia lui Mancini nu are fuoriclasse, ca aceea a lui Bearzot din '82 sau a lui Lippi din 2006. 

Squadra azzurra de azi și dintotdeauna nu are însă nici vocația de a pierde căzând de pe tot felul de cai, care mai albi sau mai negri. În condițiile unui arbitraj onest al milionarului Bjorn Kuipers, alt neerlandez după Makkelie!, italienii ar trebui să câștige. Este un gând probabil subiectiv al copilului care odată, demult, nu înțelegea de ce Gianni Rivera era mereu rezerva lui Sandro Mazzola. Și care, când planeta plângea Brazilia lui Falcao și Socrates, țopăia de bucurie la golurile lui Paolo Rossi.