Messi, la primul trofeu cu Argentina. Copa America 2021. Era și păcat să se retragă fără - avea doar un aur la JO cu selecționata olimpică și un Mondial U20.
A fost 1-0 în finala cu Brazilia jucată chiar pe Maracana, la Rio. Meciul a început la 3 dimineața și nu s-a dat în România, dar streamurile sudamericane au bubuit în minutul 21.
Când, la prima mare ocazie a meciului, minunatul De Paul (excepțional jucător, cine îl ia vara asta de la Udinese face superafacere) l-a găsit de departe, departe de tot pe Di Maria. Care l-a lobat pe Ederson și a dat drumul fiarelor de comentatori.
„Angelitooooooooooooooo!”.
Angelito de 1-0. Primul semn că Messi nu e singur.
Și singurul șut pe poartă al Argentinei din toată finala!
S-a intrat așa la pauză, iar Tite l-a sacrificat pe Fred. Avea deja galben. A trecut din 4-2-3-1 în 4-1-4-1 cu Bobby Firmino nou-intrat, iar Brazilia a respirat. Întâi gol anulat Richarlison de la Everton, apoi reflex de la Emi Martinez, om de nădejde la Villa și în poarta Argentinei.
Apărarea, partea (mai) slabă a oaspeților, scârțâia prima oară.
Apropo de Richarlison de la Everton. Am căutat 20 de minute de unde obsesia brazilienilor cu numele ăsta. Everton. Pe lângă Richarlison, care joacă acolo, lotul i-a avut pe Everton Ribeiro, Everton Soares și Weverton. Cam mult, nu?
Neymar, că n-am zis nimic de el, a plecat la drum dezumflat și a rămas așa. Montiel i-a fost scai și ciulin. Frustrat că nu-i iese nimic, s-a lăsat ca salcâmul lui Moromete (nu-i originală, dar vine la fix) la fiecare atingere în careu. A mai dat și câte o palmă peste ochi. Rămasă fără galben.
Fiindcă meciul a avut ritm, intensitate, intrări la limită, ba și peste limită.
28 de ani trecuseră de când Argentina luase ultimul trofeu. De-atunci, Brazilia luase 5, Chile - 2, Uruguay tot 2, chiar și Columbia.
Dar ziua lui Messi, lui Di Maria, lui Lautaro stătea la rând.
Răsfățata Brazilie a aruncat tot pe final. Au intrat și Vinicius, și Gabigol, o ofensivă pe cât de stufoasă și talentată, pe atât de precipitată.
Iar Messi putea da lovitura. Să închidă el meciul, turneul, cum merita. Tot De Paul l-a găsit minunat în fața portarului, însă, exact când să-l dribleze pe Ederson, Messi s-a împiedicat și a ratat tot. Execuție, gol, liniștea finalului.
Norocul s-a numit iar De Paul. Când părea că oboseala rade tot în albicelest, De Paul a luat mingea de toartă și s-a distrat puțin departe de poarta lui Martinez. A fost aperitivul perfect pentru un fluier de final memorabil.
Cu lacrimi în ochi, toți argentinienii au fugit la Messi. Având fiecare o bucățică de ofrandă, au lăsat-o pe tabelă și l-au strâns în brațe cu risc de sufocare.
Și, deși Messi n-a fost omul meciului (așa cum a fost până în finală), colegii săi i-au înapoiat cadoul.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, 10-11 iulie, legenda Messi a bătut, în sfârșit, o altă legendă. Nu Neymar. Nu Brazilia.
Legenda care spunea că nu va lua niciun trofeu la echipa națională.
{{text}}