Leo spre cer

Messi merita mai mult decât oricine acest trofeu cu Argentina. Performanța la care visa. E deasupra lui Cristiano, în ultimul deceniu. Și peste Diego, în istorie.

În clipa în care finala s-a încheiat, Leo și-a acoperit chipul cu mâinile. A rămas pe gazon, în genunchi. Era cel mai fericit om de pe pământ. A închis ochii și a retrăit toată suferința celor patru finale pierdute cu naționala, trei de Copa América și una de Mondial. Când i-a deschis, i-a văzut pe toți coechipierii sprintând spre el. Jucaseră mai ales pentru el. Comentatorul de la TyC Sports plutea: ”Gracias a Dios! Gracias Diego! Gracias Messi!”.

Lacrimile l-au copleșit. N-a mai putut spune niciun cuvânt. Albiceleștii lui îl acoperiseră, într-o grămadă a fericirii supreme. S-au ridicat și au făcut o horă, apoi l-au luat pe brațe și l-au aruncat spre cer. Cât și-a imaginat Leo aceste momente, cât le-a visat! Și-a împlinit marele vis, cel mai prețios vis. Și-a împlinit cariera. Și unde? La Rio, pe "Maracanã", templul Braziliei.

Râdea și plângea în același timp. S-a îmbrățișat cu toți. Cu "El Fideo" Di María, cu prietenul Kun Agüero, cu Lautaro, cu Otamendi, Paredes, De Paul și Lo Celso, cu acest "Dibu" Martínez, frumosul nebun din poartă... Cu selecționerul Scaloni. 

Fără ei, fără toți colegii săi, nu ar fi putut învinge Seleção la ea acasă și nici Columbia, în semifinale, la penalty-uri. Ei l-au susținut mereu, au luptat pentru el.

Neymar a plâns pe umărul lui. Trist că fusese învins, fericit că Leo era învingător.

Ridicând trofeul, Messi a atins sublimul. Absolutul. Primul trofeu cu Argentina sa. La 34 de ani. Niciodată nu e prea târziu. Un miracol, la fel ca întreaga lui carieră.

Nimeni nu merita mai mult decât el acest trofeu. Acum, nimeni nu mai poate spune că Ronaldo lusitanul e mai bun în ultimul deceniu doar pentru acel Euro cucerit cu Portugalia. Și nici că Maradona e mai mare în istorie pentru triumful din '86. Diego are titlul mondial? Cine știe, poate și Leo va fi campionul lumii în 2022. La 35 de ani!