Costel Gâlcă a reușit "tripla" cu FCSB în 2015, câștigând titlul de campion, Cupa României și Cupa Ligii, dar spune că nu s-ar mai întoarce niciodată la echipa lui Gigi Becali, chiar dacă vrea să revină să antreneze în România
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Costel Gâlcă: „Gigi Becali nu mă suna direct, îl avea pe Mache”
- Costel, ce faci, ce-i cu tine acasă?
- Am terminat contractul cu Vejle. Acum, sper să fie doar o mică pauză. Îmi doresc să antrenez și vreau să o fac cât mai repede! Am vorbit deja cu unele echipe, dar nu am ajuns la un numitor comun. Eu mi-aș dori să revin și acasă să antrenez în România, dar îmi doresc să rămân și în Europa pentru că e altfel decât în țările arabe.
- Dar care sunt motivele plecării din Danemarca?
- Am evitat retrogradarea, dar bugetul s-a redus. Dacă știam asta mai din timp, poate mă pregăteam altfel, vorbeam cu alte formații. Bugetul era mic, dar am terminat campionatul pe locul 10. Toate cluburile mici din Danemarca au fost afectate de pandemie. Pentru mine, riscul să rămân era mult prea mare. Bugetul era mult mai mic decât pe cel pe care l-am avut.
- Nu o să-mi spui salariul, se compară cu ceva de acasă?
- În România, doar la echipele mari puteam să am salariul pe care-l aveam la Vejle. Eu am mers acolo pentru că ligile mari din Europa se uită la jucători și antrenori.
- Dar nu s-a putut să rămâi?
- Mi-ar fi plăcut încă un an de zile, condițiile erau destul de bune. Mai aveam nevoie de unele îmbunătățiri. Clubul era foarte bine organizat. Un club cu istorie mare, care acum își dorește să crească din nou și să ajungă să se bată iarăși la titlu cu marile cluburi ale Danemarcei.
- Tu ai jucat mult în Spania, n-ai niciun contact de acolo?
- Acolo este foarte greu să fii antrenor. În primele două divizii sunt doar vreo trei antrenori străini.
- Dacă ți s-ar propune echipa națională?
- Aș putea antrena echipa națională, dar nu e momentul pentru mine. Aș vrea să antrenez în fiecare zi acum, dar în viitor mi-aș dori să ajung și la echipa națională.
Costel Gâlcă: „Nu a mai fost nici dorința mea să rămân la FCSB"
- Dar la FCSB mai există...?
- N-aș mai accepta o altă ofertă de la FCSB. Este imposibil! Imposibil atât pentru mine, cât și pentru ei. Avem concepții diferite față de tot, fotbal și chiar și viață.
- Au mai fost discuții, zici, cu alte echipe?
- Au fost, dar n-am ajuns la niciun acord.
- Și cu CFR?
- Am avut discuții, dar nu vreau să discutăm acum termenii și condițiile. Nu am ajuns la un acord.
- Hai să lămurim un pic situația de la FCSB. Cine crezi că a avut mai mult de câștigat...?
- Domnu' Ovidiu, clubul a avut de câștigat în perioada în care am fost antrenor la FCSB. Dar eu nu am fost apreciat acolo! Nu am fost apreciat și am plecat!
- După un singur sezon.
- Contractul meu era că dacă voi câștiga campionatul, urma să rămân încă un an... Dacă vorbim de contract, automat eu trebuia să mai rămân încă un an de zile. Nu a mai fost nici dorința mea, dar nici a clubului. Nu am colaborat bine din punctul ăsta de vedere.
- De ce?
- Atunci s-a ratat o calificare în Champions League, cu Ludogoreț. Eu nu m-am simțit apreciat acolo. Atunci am decis că e mai bine să plec. Pentru mine nu sunt chiar așa de importanți banii. La FCSB câștigam mai puțin decât la Vejle, pentru că atunci veneam de la o echipă de juniori. Dar pe mine nu m-a interesat salariul, m-a interesat să am continuitate, să pot să muncesc.
- L-ai prins o perioadă pe Becali în detenție. Te suna?
- Cu Gigi am vorbit de câteva ori în perioada aia la telefon. Nu au fost alte nemulțumiri. Cred că nemulțumirea a fost că nu ne-am calificat în Champions League.
„Becali nu mă suna direct, îl avea pe Mache și vorbea cu el"
- Îți impunea schimbările direct?
- Gigi nu vorbea cu mine. Când am discutat, ne-am spus ce-am avut de spus și rămâne între noi. Eu am fost destul de clar la momentul acela. Nu mă suna direct, îl avea pe Mache și vorbea cu el. Era ceva normal, eu știam că lui o să-i spună. Mache îmi spunea mie, îmi transmitea și atât. Nu făceam ce zicea el... Au fost situații și în care să se potrivească. Fiecare își asumă toate acțiunile pe care le face și deciziile pe care le ia.
- Dar ruptura s-a produs după meciul de la Iași, când ai refuzat să folosești jucătorii ceruți de el?
- Nu cred că ruptura s-a produs după meciul de la Iași. Se cereau multe lucruri, la multe meciuri, dar fiecare gândește în felul lui și le face cum crede el.
- Vreau să uităm perioada asta și să ne amintim de lucruri frumoase. De Mondialul din Statele Unite.
- A fost o experiență extraordinară! România era într-un moment bun, cu jucători foarte buni, cu internaționali care jucau la un nivel înalt, în campionate puternice. Mie mi-a prins bine, chiar dacă erau alți jucători îndreptățiți să meargă la acel turneu. La momentul acela, așa au decis antrenorii. Faptul că am fost la Mondialul din '94 m-a ajutat mult după aceea.
- Ce avea special acea echipă?
- Grupul era foarte unit și cu personalități foarte mari. Și aveam un jucător extraordinar, pe Gică Hagi, care putea să facă orice și a demonstrat-o la acest Mondial. La meciul cu Argentina am avut emoții deosebite, dar a fost un meci extraordinar. Am fost la un pas să prindem semifinalele. N-am avut acel dram de noroc în meciul cu Suedia. Eu n-am jucat în acel meci, dar deja mă vedeam în semifinale.
„Mirel Rădoi trebuie să-și asume lipsa de rezultate!"
- Cine a greșit atunci? Au trecut atâția ani!
- A fost acea minge lungă, o ieșire neinspirată a lui Florin... Ne-a afectat foarte mult acel gol primit. Eu cred că echipa a greșit, nu neapărat cineva! A fost tristețe după meci, dar așa este fotbalul. Iordănescu avea momente, și știe toată lumea, cu ieșiri mai dure, dar și vorbea cu jucătorii, era apropiat de noi. Mi-aș dori să avem o altă echipă națională cu care să ajungem sus, dar avem nevoie de timp. De cât timp, nu știu. E important ce investiții facem și cum creștem jucătorii.
- Ce părere ai acum de prima reprezentativă?
- Acum avem jucători talentați care ar putea exploda și ar putea face un grup bun pentru echipa națională. Vreau să-mi aduc aminte de ceva.
- Te rog!
- Cum ne-am calificat în meciul cu Țara Galilor? Așa a fost să fie, să fim acolo. Cum n-am avut șanse în '94, am avut acea șansă atunci. Acum trebuie să fim realiști: valoric nu se ridică la nivelul naționalei din anii '90.
- Păi, și cine este de vină?
- Toți suntem de vină, toți, toți! Putem sta în țară, putem antrena aici și să facem nivelul mai ridicat, să fie mai competitiv. Statul trebuie să creeze condiții sau anumiți investitori.
- Doar că nu avem rezultate absolut deloc...
- Mirel trebuie să-și asume lipsa de rezultate! Antrenorul, când este acolo, trebuie să-și asume tot, inclusiv selecția făcută! Are partea lui de vină, dar nu în totalitate.
„În țările arabe te duci în primul rând pentru bani"
- Demisionai în locul lui după ce te bate Albania sau Georgia?
- Eu nu demisionam dacă eram în locul lui. Noi trebuie să-l susținem pe antrenorul echipei naționale, să credem în el.
- Ca să închidem discuția, aștepți oferte.
- Mi-aș dori să revin într-un viitor cât mai apropiat. Aș alege Spania, dar îmi place și Anglia. N-am avut oferte de acolo, dar acolo se investește cel mai mult și d-asta au și progresat.
- Dar țările arabe nu te mai tentează?
- Aș merge din nou. Acolo te duci să antrenezi, dar, recunosc, în primul rând pentru bani. Este o experiență interesantă, cunoști o altă cultură. Evident că mi-aș dori o echipă cu care să mă bat la campionat sau să câștig un titlu. Antrenorii români sunt recunoscuți în Arabia Saudită.
Am trei băieți, unul dintre ei studiază în America în domeniul IT-ului și mai joacă și fotbal, acolo, la Universitate. Are talent, are 21 de ani și e mijlocaș. E posibil să iasă IT-ist, nu fotbalist. Fotbal să joace doar de plăcere. Oricum, nu mi-aș dori să-l antrenez eu pentru că aș fi prea exigent cu el. Eu sunt dur, dar mă consider un antrenor corect și foarte exigent prin ce le cer jucătorilor. Sunt alături de ei, dar sunt exigent. Îmi place mai mult pregătirea cu mingea decât partea spartană
Pe Boloni l-am avut idol ca jucător, iar ca antrenor mergeam mult în Barcelona să-i văd pe Guardiola, Luis Enrique sau Tito Vilanova. Am stat foarte mult în perioada aia la Barcelona, chiar dacă eram la clubul rival, la Espanyol, eram mai apropiat de filosofia blaugrana. Acolo e rivalitatea foarte mare între Espanyol și Barcelona, mai degrabă sunt apropiați de cei de la Real decât de Barcelona
68 de selecțiia strâns Costel Gâlcă la echipa națională, cu care a evoluat la două Mondiale (1994, 1998) și două Europene (1996, 2000)
10 sezoanea evoluat Gâlcă în Spania, în perioada 1996-2006, la Mallorca, Espanyol, Villarreal, Zaragoza și Almeria
{{text}}