MAI SUNT 3 ANI până când stadionul din Oradea va sărbători centenarul. O bună parte din arenă a fost consolidată, dar tribuna a II-a „zace” până la demolare. Autoritățile locale au în plan construirea unei noi arene, în alt loc, un parc urmând să ia locul fostului „Municipal” orădean.
2016 a fost ultimul an în fotbal pentru FC Bihor, echipa-fanion a orașului Oradea. Un an mai târziu a apărut CAO, un brand legendar, campioană în două țări, România și Ungaria, acum doar o echipă decentă de Liga a 3-a.
VIDEO. Reportaj GSP la arena din Oradea:
Se adună anii de când orașul ce-a dat al 3-lea golgeter al naționalei după Mutu și Hagi, pe Iuliu Bodola, a dispărut de pe harta “bolduită” a fotbalului românesc. Iar fostul stadion “Municipal”, azi chiar “Iuliu Bodola”, îmbătrânește și el. Nu-i neapărat o surpriză, se apropie grăbit de centenarul din 2024.
Au trecut vremurile animate, cele colorate, cu tribune vii, când pe “Municipalul” de atunci suflau 20.000 de oameni. Și se bucurau pentru promovarea Bihorului în Liga 1. În 2003 s-a consemnat ultimul mare succes al orașului, o promovare spectaculoasă în Divizia A, 4 goluri Vrăjitoarea într-o “dublă” cu Oțelul.
Barajul cu Oțelul, ultimul meci cu fani la tribuna 2
Parcă a fost un semn! Acela a fost ultimul meci când pe bătrânul stadion orădean intrau suporteri la tribuna a IIa. Șubredă, “scârțâind” din toate încheieturile, a fost izolată, ca nu cumva să se prăbușească.
Încă din 2003, chiar de la barajul cu Oțelul, crainicul jocului a făcut un apel la spectatori, țintă pentru cei de la tribuna a II-a. Cum structura de rezistență tremura, fanii au fost rugați să se manifeste fără să sară de pe locurile pe care le ocupă, ca nu cumva tribuna să cedeze din cauza greutății.
Contrast aparte
Mereu cu un aer britanic, stadion aparte, construit special pentru fotbal, fără pistă de atletism, rar pentru anii '20, stadionul “Iuliu Bodola” pare că-și dă în aceste vremuri ultima suflare. Oferă un contrast rar văzut. Roșalbastrul aprins al scaunelor, verdele viu și surprinzător al gazonului sunt umbrite de cenușiul-ruginiu de la T2.
Și pe-afară, și pe dinăuntru, de oriunde teai uita, acel loc se vede inutilizabil, un pericol și pentru trecători, înaltul tribunei acoperind o parte din pietonala din spate. Fără să fii vreun specialist în construcții îți poți da seama că stâlpii de susținere rezistă eroic greutății, însă în orice moment pot ceda.
Geamuri sparte, strat de praf de grosimea unui caiet de 80 de file, maldăr de gunoaie, o imagine ce umbrește investiția din partea opusă.
30de mii de spectatori au fost în tribune, pe “Municipal”, la România - Israel, amical din 1984
3/4 viu
Primăria n-a abandonat complet stadionul. Peluzele și tribuna I au avut parte de consolidări, scaunele sunt pe poziții, culoarea fiind martoră. E și o tabelă electronică. Capacitatea arenei era cândva de 22.500 de locuri. Numărul a scăzut la 18.000 în momentul montării scaunelor.
Azi nu-s mai mult de 11.000, tribuna a 2-a fiind închisă. Și așa, numărul a fost depășit cu mult în '84, la un amical al naționalei, cel mai important meci găzduit de Oradea, când la jocul cu Israel pe stadion au fost în jur de 30.000 de oameni.
Cam trei sferturi din stadion oferă o imagine plăcută, optimistă, a unui oraș ce a lansat nume importante, de la Iuliu Baratky la Eric Linkar, Mihai Neșu și Claudiu Keșeru. Sau Teofil Moraru, primul antrenor pe care l-a avut naționala României.
Nocturna dată jos din cauza restricțiilor
Pozele stau dovadă că pe “Municipalul” orădean a existat cândva și o nocturnă, undeva prin anii ’60. Era folosită rar, uneori chiar pentru antrenamente.
A fost înlăturată pentru că, din cauza restricțiilor la consumul de energie electrică din acele vremuri, nu putea fi în cele mai multe momente. Totodată, stadionul a mai trecut și printr-un incendiu, chiar în locul tribunei a II-a, reconstruită atunci, astăzi inutilizabilă.
{{text}}