Dan Petrescu e liber de contract după despărțirea de Kayserispor și e gata să semneze un nou angajament. Invitat la „Prietenii lui Ovidiu”, tehnicianul de 53 de ani a răspuns celor care-l consideră un antrenor dur și povestește momente incredibile pe care le-a petrecut în cariera de fotbalist, atunci când a fost antrenat de Zdenek Zeman.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Dane s-a spus că ești un antrenor dur, care-și leșină jucătorii.
- Se spun foarte multe despre antrenori. Dacă se întâmpla asta, jucătorii bătrâni erau morți. Gândiți-vă că la 35-36 de ani, Vinicius, Hoban, Camora sau Deac au jucat cu mine fără probleme. Culio avea 35 de ani și era unul dintre cei mai buni jucători. Antrenamentele mele sunt foarte grele în pregătire, dar când începe campionatul nu mai sunt așa. Sunt doar antrenamente normale, logice, pentru a câștiga meciurile de fotbal.
- Și tu ai avut un antrenor diferit de restul. Pe Zeman.
- Era un antrenor atipic pentru Italia. Acolo toți antrenorii pregăteau meciul tactic, în primul rând cu apărarea. Și acum cred că e la fel. În schimb, Zeman era un antrenor care nu făcea nimic pe apărare, nimic, nimic. Numai atac, toată săptămâna. Antrenamente de patru ore, două ore dimineața, două ore după-amiază, foarte grele. Nu puteam să merg. Eram așa de obosit că-l sunam mereu pe Giovanni: "Vino și scapă-mă că nu mai pot! Nu știu ce să fac. Antrenorul ăsta ne rupe în două".
- Dar ai trecut peste.
- Nea Ovidiu, cred că faptul că am fost antrenat de Zeman la începuturile mele în Italia m-a ajutat foarte mult în carieră. După, totul mi s-a părut foarte ușor. Oriunde mergeam ca jucător, pe cuvântul meu de onoare, era totul prea ușor. Eram doar jucători tineri, antrenamente foarte dure. El niciodată nu lua jucători bătrâni. Tânăr ca să te rupă în două, să scoată maximum din tine. Dar pe atac eram senzaționali, iar pe apărare eram praf. Dacă nu făceam nimic la antrenament.
- Tu ești dur ca el?
- El nu era dur, antrenamentele erau grele. El era dur că nu-l vedeai niciodată fericit și niciodată nu te lăuda indiferent de rezultat. De exemplu, să vă spun meciul meu de debut?
- Te rog.
- Am jucat la Fiorentina. Îi aveau pe Batistuta, pe Laudrup, pe Effenberg. Obiectivul lor era campionatul. Noi, la Foggia, mă aduseseră pe mine, pe Kolyvanov și pe Shalimov, în rest numai italieni din liga 3. Am făcut numai atac toată săptămâna. Prima repriză trebuia să fie 7-0 pentru Fiorentina. Noi nu înțelegeam nimic ce era pe acolo. 1-0 pentru ei. La pauză antrenorul zice: "Trebuie să jucăm mai bine în atac".
- Evident, doar asta pregătise!
- Repriza a doua, fundașul stânga face 1-1, fundașul dreapta, adică eu, face 2-1. Batem 2-1 la Fiorentina. Au dat gol fundașul stânga și fundașul dreapta! După meci, mă sui în autocar, eram pe primul scaun, eu eram șmecher. Și mă strigă Zeman: "Petrescu!". "Azi de ce n-ai jucat?". Am tăcut și am plecat în spate, nici măcar felicitări! Am zis: "O am grea aici!". El nu te lăuda niciodată, nu se exalta, când pierdea nu făcea drame, o ținea pe o linie. Oricum, un fenomen în fotbalul italian.
- A ajuns și la Roma, Lazio.
- La Pescara, pe care a promovat-o. Echipele lui jucau pe atac și dădeau foarte multe goluri. Eu nu l-am copiat. Mie îmi place să fie balanță, echilibru, seriozitate, disciplină. Fără primele două eu nu cred în succes! În timp n-ai cum să câștigi campionate și trofee. Inclusiv nea Mircea a zis că meciurile se câștigă cu apărarea, iar Mircea Lucescu e omul căruia îi place să joace pe atac. Dacă nu ai un echilibru pierzi meciurile.
{{text}}