De la prăbușire la triumf » Ana Maria Popescu a analizat pentru GSP fiecare Olimpiadă: „Se poate întâmpla orice”

Spadasina Ana Maria Popescu, 36 de ani, a trecut în revistă amintirile de la primele sale patru ediții de Jocuri Olimpice.

A rememorat entuziasmul medaliilor din 2008 și 2016, coșmarul trăit la Londra 2012 sau experiența inedită de la Atena 2004. Este singura sportivă din delegația României care a ajuns la aur în această competiție. 

Pentru Ana Maria Popescu, Tokyo înseamnă a cincea Olimpiadă. Și ultima! Sau nu? Zâmbește. „Mai glumeam cu colegele și spuneam că nu mai e mult nici până la Paris! Și chiar nu mai e mult până în 2024!".

Aventura printre cele cinci cercuri îngemănate a pornit cu Atena 2004, când, proaspăt ieșită din juniorat, spadasina făcea cunoștință cu marele concurs olimpic. A ieșit la debut un loc 16.

Ana Maria Popescu și debutul de la Jocurile Olimpice Atena 2004: „M-am simțit ca un copil"

„A fost o experiență șocantă. M-am calificat acolo pe ultimul criteriu posibil și cred că am trăit cea mai grea competiție din toată cariera, oricât ar părea de surprinzător. M-am simțit acolo ca un copil printre giganți, ajunsesem în lumea sportivilor celebri, pe care-i văzusem până atunci doar la televizor și nu-mi venea să cred că devenisem parte a acelei planete", își amintește Ana.

Și continuă: „Deși n-am contat în competiție, am produs una dintre surprize, scoțând-o din cursă pe favorita numărul doi, unguroaica Adrienne Hormay. De asta spun mereu că presiunea pe favorite e așa de ridicată la Jocurile Olimpice încât se poate întâmpla absolut orice. Atena mi-a deschis visul olimpic, acolo am făcut un mic pas spre ceea ce visam".

Beijing 2008: argint individual | Ana Maria Popescu: „Am realizat că pot atinge aurul"

În China, Ana a trecut repede la nivelul următor, accesând deja prima medalie olimpică, argintul, după o finală cu nemțoaica Britta Heidemann.

„În ziua competiției, chiar am făcut încălzirea cu ea și-i spuneam că nu mă va deranja dacă lucrurile vor sta așa până la final, adică să tragem pentru aur noi două. Și așa s-a și întâmplat! Eram deja favorita numărul doi, între timp, iar lumea spunea după acea finală că am pierdut medalia cea mai strălucitoare. Dar nu fusese niciodată a mea ca să am ce pierde. Mi-am dat seama însă atunci că, odată urcată pe podium, voi atinge și aurul", spune Ana.

Ea povestește: „Când ești pe podium, aproape că nu realizezi pe moment ce se petrece, pentru că ești sleit de puteri, stors de energii și te gândești mai mult cui să-i mulțumești pentru rezultat, fiindcă sportivul e cireașa de pe tort, dar în spatele lui lucrează de fiecare dată niște oameni excepționali. De-abia ulterior, când primești feed-back și revezi asalturile, îți dai seama cu adevărat ce s-a întâmplat și ce ai realizat".

Londra 2012: prăbușirea. „Ne-am bătut joc"

Olimpiada de pe Tamisa, care ar fi trebuit să însemne explozia către aur, s-a transformat însă într-un coșmar. Ana era numărul unu mondial, echipa României la fel, dar eșecul s-a infiltrat neașteptat. La individual a ieșit o eliminare în optimile de finală în fața viitoarei campioane olimpice Iana Șemiakina (Ucraina), iar cu colegele s-a petrecut o cădere incredibilă: scoase încă din primul tur de Coreea de Sud.

„Plecaserăm deja cu medaliile de acasă, cum se spune, și ne-am întors cu mâinile goale. Chiar și după atâția ani, când sunt întrebată despre Jocurile Olimpice, mintea-mi fuge prima dată la Londra, nu către victorii. Ne-am simțit ca și cum ne-am bătut joc de munca noastră și am dezamăgit pe toată lumea. Nu eram în stare să ne uităm unele în ochii altora, moralul la pământ, ne aduceau colegii mâncare în cameră, că ne era și rușine să mai întâlnim pe cineva", mărturisește Ana Maria Popescu.

A găsit resurse să meargă mai departe: „Tot scrima m-a salvat, fiindcă m-am întors în sală și am tras de mine pentru a reveni. Nu puteam ieși din scenă cu acea imagine îngenuncheată și plângând lângă planșă".

Jocurile Olimpice de la Rio 2016: în fine, triumf cu echipa! „Am muncit enorm"

Brazilia a adus mult visata medalie, primul loc pe podium la Jocurile Olimpice, cu echipa. 

„Am muncit enorm pentru calificarea la Rio. După ce colegele de la Londra s-au retras, am încropit o formație cu care am performat extraordinar. Sezonul 2013-2014 a fost unul dintre cele mai bune. Trei fete tinere, cu un tupeu pozitiv, și eu cu experiența din urmă, am avut un traseu formidabil, apoi la Rio planetele s-au aliniat așa cum trebuie și am construit împreună cel mai frumos sfârșit de poveste", se confesează Ana.

Iar pentru Rio a existat și o mică frustrare: o poză celebră realizată de fotoreporterul Cristi Preda, cu Ana Maria Popescu într-un salt spectaculos pentru a obține un punct în finală. „Recunosc, mi-a fost un pic ciudă, pentru că noi aveam medaliile de aur de gât, iar lumea vorbea despre acea imagine. Dar noi reprezentam totuși mai mult decât acea fotografie".

Tokyo 2021: o provocare. „Se poate întâmpla orice"

Ana evită să se lanseze în previziuni pentru a cincea apariție la JO. Nu doar pentru că e o Olimpiadă atipică, desfășurată în condiții speciale, ci fiindcă „m-am maturizat și-mi dau seama că sunt atâtea variante încât nu-mi mai cheltui energiile ca să creez tot felul de scenarii, cum se întâmpla până acum".

„Prefer să-mi păstrez resursele pentru competiție, scrima e un sport de o zi, când se poate întâmpla absolut orice", încheie Ana făcând cu ochiul. Cu siguranță însă, n-ar vrea să se întoarcă la imaginile de la Londra, ci la fotografia epică de la Rio.

Ritual spiritual prin calea ceaiului

Ana Maria Popescu s-a transformat pentru câteva ore într-o gheișă care conduce ceremonia ceaiului, un ritual de natură spirituală. 

Participanții trebuie să lase afară toate grijile înainte de a intra în încăperea unde domnește o atmosferă de calm și liniște. Ceaiul verde se servește sub formă de pudră, iar întreaga ceremonie, care presupune și servirea unui aperitiv, durează circa patru ore. Ceremonia ceaiului face parte dintr-o panoplie de arte în care se mai regăsesc ikebana (calea florilor), shodo (calea caligrafiei), haiku (calea poeziei) sau kendo (calea sabiei).

24 iulieeste ziua în care Ana Maria Popescu va intra în concurs la Tokyo, în prima zi după ceremonia de deschidere, care va avea loc pe 23 iulie

Citește și alte știri despre Jocurile Olimpice: 

• Marea speranță a americanilor nu mai concurează la Tokyo: „Am fost testată pozitiv”

• Caz incredibil: un sportiv a fugit din baza de antrenament! „Rămân în Japonia, gata”