Marco Dulca, 22 de ani, speră ca Olimpiada să fie doar o etapă intermediară spre marele obiectiv al carierei, participarea cu România la un CM, și vorbește despre experiențele de la Swansea și relația specială cu tatăl său, fostul internațional Cristi Dulca, actualul selecționer al naționalei feminine.
- Marco, România e după 57 de ani la Jocurile Olimpice. Când joci atât de rar la o asemenea competiție, visezi să prinzi peștele cel mare la prima ocazie, nu?
- E o onoare să fac parte din acest lot la Tokyo și e clar că suntem în Japonia ca să ne batem pentru o medalie. România a demonstrat la ultimele două ediții ale Europenelor U21 că nu e o formație oarecare. Am depășit o grupă grea în Italia, am ajuns în semifinale, am ratat apoi pe nedrept calificarea din faza seriilor la turneul din Ungaria, unde n-am pierdut niciun meci în fața unor adversari de top. De aceea spun că totul e posibil acum, la Olimpiadă.
- Ai ratat însă Euro din 2019 din cauza unei accidentări, ai jucat un singur meci în 2021, ar trebui să cam treci la nivelul următor în Japonia!
- Firește că mi-aș dori să evoluez 90 de minute în fiecare joc, dar asta decide selecționerul. Cei care intră însă de la început trebuie să fie trup și suflet pentru echipă, să lupte pentru România, pentru oamenii care ne urmăresc de acasă.
Marco Dulca: „Coreea de Sud, cel mai dificil rival”
- Cum îți sună echipa asta? I. Radu – Manea, Nedelcearu, Pașcanu, Boboc – R. Marin, Cicâldău – Man, I. Hagi, Mihăilă – Pușcaș.
- Sunt multe absențe mari, ne-am fi dorit să fie aici tot acest grup, sunt convins că toți băieții și-ar fi dorit să vină la Olimpiadă, dar trebuie să mergem mai departe cu ce avem la dispoziție. Oricum, e aici un grup fantastic și nu spun doar de complezență că forța noastră vine exact din unitatea acestei echipe. Suntem cel puțin șase oameni care au crescut împreună încă de la reprezentativele U15-U16, ne știm de multă vreme, ne înțelegem din priviri, iar asta face diferența.
- Te-ai născut în Coreea de Sud pe când tata evolua la Pohang, acum vei juca împotriva Coreei de Sud, aproape de Coreea de Sud. E un sentiment bizar?
- Da, e ceva inedit. Sigur, eu mă simt sută la sută român, dar e o senzație ciudată să ajung atât de aproape de locul nașterii și să-i am adversari pe coreeni. Oricum, mi se pare cel mai dificil rival din grupă.
Marco Dulca: „Swansea m-a modelat în proporție de 90 la sută”
- Ce-ar fi lipsit din profilul de azi al lui Marco Dulca dacă n-ar fi trecut prin experiența de patru ani la Swansea?
- Păi, cam 90 la sută din ce reprezintă azi Marco Dulca e rezultatul perioadei din străinătate. Am crescut fizic, mental, am deprins lucruri și mici secrete pe care nu cred că aș fi putut să le găsesc în România. E drept, a fost o experiență complicată, am plecat de acasă la 16 ani, nu știam limba, am dat peste alte obiceiuri, am nimerit într-un fotbal complet diferit. Dar am reușit să mă adaptez și sper să revin cândva în fotbalul britanic.
- De ce n-ai continuat acolo?
- Mai aveam un an de contract, dar eram disperat să joc la seniori. Eram folosit doar la echipa U23, majoritatea colegilor mei de generație din România începuseră să treacă peste bariera de la tineret, doar eu cu Pașcanu rămăseserăm în circuitul inferior trupelor de seniori. Iar asta poate însemna și o privire diferită din partea selecționerilor, care se gândeau, pe bună dreptate, că una e să joci la acest nivel și alta e să avansezi către primele echipe ale cluburilor.
Marco Dulca: „Un mesaj care m-a trezit din starea de leneș”
- O discuție specială, din trecut, cu tata?
- Am avut un puseu de creștere pe la 14-15 ani, devenisem mai leneș, nici cu școala, nici cu fotbalul nu prea mă mai împăcam la nivel maxim, așa că m-a luat deoparte și mi-a zis că ăsta e începutul sfârșitului. A fost ca un declic pentru mine. Parcă m-am trezit din adormire, iar într-un an aveam să ajung deja la Swansea. În rest, nu e critic cu mine, discutăm după fiecare meci, ne consultăm.
- La ce capitol îl depășești și la care n-ai nicio șansă să-l bați?
- Lumea zice că sunt mai tehnic decât tata, dar nu-l voi putea depăși cu adevărat decât dacă voi juca și eu la un Mondial, cum a reușit el. Ăsta e marele obiectiv al carierei. După Olimpiadă, Mondialul!
- Tata a traversat momente medicale dramatice, probleme cu un cancer și în 2008, și în 2011, dar a trecut cu brio peste încercare de fiecare dată. Un învingător!
- A fost foarte greu în special pentru părinți, fiindcă eu n-am știut nimic până pe la 17 ani. Au preferat să mă țină departe de această chestiune, iar eu nu realizam schimbările petrecute cu el. A fost un șoc atunci când am aflat, dar sunt fericit că a depășit acele luni de cumpănă. L-a ajutat și faptul că e un om foarte pozitiv.
Nu mi se pare o problemă faptul că există aceste restricții severe în Japonia. Și când am fost în recentul turneu de pregătire în Spania am stat la fel, doar hotel, antrenament și meciuri, așa că nu e nimic nou din acest punct de vedere. Doar testările sunt în plus. Nu e nimic inconfortabil cu adevărat.
Știu că Spania, Franța sau Brazilia au venit cu jucători de clasă la Olimpiadă. Dar n-avem de ce să plecăm capul doar pentru că sunt niște nume grele pe hârtie. Istoria recentă ne arată că, la acest nivel, România se poate măsura cu orice adversar.
- Marco Dulca
Marco Dulca, mesaje simpatice către colegi
- Aioani: "Mai lasă Counter-Strike!"
- Rațiu: "Vorbește și tu mai mult!"
- Pașcanu: "Ce să-i spun? N-am cuvinte pentru băiatul ăsta!"
- Boboc: "Ia tunde-ți barba!"
- Ciobanu: "Și tu tunde-ți barba!" :-)
- M. Marin: "Poate-ți mai faci două tatuaje!"
4 formațiise află până acum pe CV-ul lui Dulca jr.: U Cluj, Swansea, Viitorul/Farul și Chindia
{{text}}