Marcia Torres e jurnalist la Mas, cel mai important portal sportiv din Honduras. El face o radiografie detaliată a reprezentativei U23 pe care „tricolorii” lui Rădoi o vor întâlni, joi, în primul meci de la Olimpiada japoneză. Pe liderul Denil Maldonado îl asemuiește cu Sergio Ramos.
- Senor Torres, ce fel de echipă are Honduras la nivel olimpic și ce fel de fotbal joacă?
- E o formație pentru care Jocurile Olimpice au devenit o tradiție. Ne-am calificat de cinci ori la rând la ultimele turnee, iar la Rio, în 2016, am terminat pe locul patru, ceea ce a fost considerată o mare performanță. Lumea are încredere aici că fotbalul poate cuceri o medalie la Tokyo. Stilul e unul defensiv, un catenaccio inspirat din vechea filosofie italiană. Apărarea e foarte solidă, iar când obțin mingea nu se grăbesc să atace, ci preferă să construiască, să aștepte, să tachineze.
- Jucătorii cei mai buni?
- Încep cu Rigoberto Rivas din Italia, la Reggina. E Maldonado, căpitanul, care evoluează în Chile, la Everton. Și Benguche, care a fost sezonul trecut la Boavista Porto, dar a revenit în țară. Și portarul, Alex Guity, care are o poveste de viață fantastică.
„I-au ucis fratele lui Maldonado într-un jaf”
- Ne-o spuneți?
- Provine dintr-o familie foarte săracă, mai are patru frați mai mici, tatăl său a murit, iar dorința lui dintotdeauna a fost să devină fotbalist. Mama l-a susținut cu tot ce a putut. Pentru el, prezența la Olimpiadă cu naționala Hondurasului e ca un vis devenit realitate. Acasă, apără poarta lui Olimpia, cel mai important club din țară, și fiecare meci reprezintă pentru el un dar către rude. La fel, Maldonado a trecut printr-un episod groaznic la un moment dat.
- La ce vă referiți?
- Fratele său a fost ucis într-un autobuz în timpul unui jaf. Denil se afla atunci cu naționala mare în Costa Rica, antrenorul l-a anunțat de tragedie, i-a transmis că poate pleca acasă dacă dorește, dar el a ținut să joace în amintirea fratelui său.
- Cu cine din fotbalul mare l-ați compara pe Maldonado?
- E un lider. E ca Sergio Ramos! O stâncă! Un tip necruțător pe gazon. A trecut recent și printr-o accidentare serioasă, la sfârșitul anului trecut, dar și-a revenit și va fi omul care va trage echipa după el în Japonia.
- Rivas a plecat însă devreme din Honduras.
- Da, la 14 ani. Mama sa s-a dus să muncească în Italia și l-a luat și pe Rigo, firește. A crescut în San Pedro Sula, unul dintre cele mai periculoase orașe din lume, dominat multă vreme de violență. Lucrurile s-au mai liniștit în ultimii ani, e foarte multă Poliție, capii Mafiei au mai fost arestați, dar rămâne un loc tenebros. Dacă ești oprit pe stradă și nu dai imediat banii, ceasul sau bijuteriile, riști să fii împușcat.
România, „un mare mister” pentru Honduras
- Care e legătura între public și echipă înaintea Olimpiadei, de la distanță?
- Echipa a plecat mai devreme în Japonia, a disputat și două jocuri amicale, dar, înainte să decoleze, lumea i-a așteptat la aeroport pe jucători, au făcut fotografii, au semnat autografe. Fotbalul înseamnă pasiune în Honduras. Această comuniune dintre fani și jucători e ca o putere misterioasă care acționează în favoarea fotbaliștilor.
- Ce se cunoaște în Honduras despre România?
- Nimic. Absolut nimic! Un mister! Știu doar că selecționerul Miguel Falero a făcut rost de înregistrările câtorva partide ale României și și-a făcut o idee despre adversar. Dar primul detaliu care funcționează e acela al respectului care se acordă unei echipe europene. Cred că România și Honduras vor trece împreună mai departe din această grupă.
„Salarii de 2.500 de dolari pe lună” la Honduras
- Coreea de Sud?
- Am bătut-o la Rio în sferturile de finală, așa că n-avem niciun complex în fața sa. Iar cu Noua Zeelandă nu cred că va avea cineva probleme. Fotbalul de acolo e sub nivelul celor din grupa de la Tokyo.
- Toți jucătorii deplasați la Tokyo sunt profesioniști?
- Toți! Evoluează la formații din prima ligă. Salariile însă nu sunt deloc generoase. Un jucător în Honduras câștigă echivalentul a circa 2.500 de dolari pe lună. Doar Rivas, Benguche, Maldonado sau Moya, care joacă în Angola, au venituri mai mari. Rigo e, cu siguranță, cel mai fericit din acest punct de vedere. De aceea, Olimpiada e pentru mulți o oglindă care-i poate ajuta să prindă contracte mai substanțiale în Europa, SUA sau Mexic. Aici, averea fotbaliștilor înseamnă o casă normală și o mașină.
Miguel Falero, antrenorul olimpicilor, e un uruguayan care a fost secundul lui Luis Fernando Suarez la prima reprezentativă a Hondurasului, cu care a mers inclusiv la Mondialul din 2014. Știe foarte bine fotbalul de aici și poate obține rezultate neașteptate.
- Marcia Torres, jurnalist
„Costly e foarte iubit”
Marcia vorbește și despre Carlos Costly, fostul atacant al Vasluiului: „Știu că a avut destule probleme în România cu un scandal mare. Acum se afla la Marathon, o echipă din prima ligă de aici. E un băiat căruia îi place viața, dar în Honduras e foarte iubit. A marcat unicul gol al naționalei la Mondialul din 2014, când am pierdut cu Ecuador, 1-2”.
2e numărul meciurilor disputate de naționala "Bicolor" în Japonia, în zilele anterioare Olimpiadei: 1-3 cu țara gazdă și 1-1 cu Germania, meci întrerupt însă pe final din cauza unui episod de rasism
Echipa de bază a Hondurasului
Guity (Olimpia/Honduras) – Melendez (Motagua/Honduras), Maldonado (Everton/Chile), Decas (Motagua/Honduras), Garcia (Olimpia/Honduras) – Reyes (Real Espana/Honduras), Rivas (Reggina/Italia), Rodriguez (Olimpia/Honduras), Pineda (Olimpia/Honduras) – Obregon (Hartford Athletic/SUA), Benguche (Olimpia/Honduras)
{{text}}