Mesajul lui Sorescu

Povestea unui meci în care crucișătorul din Bărăgan urma să facă prăpăd prin Groapă. Când, ce să vezi?

Verdele ca nuca-n perete al tricourilor dinamoviste este concurat de verdele obosit și cârpit al gazonului. Odinioară gazonul din Groapă era o mândrețe. Odinioară erau multe. Echipă, antrenor, finanțatori/creditori, bani. Mulți bani, prea mulți, toxici. Sărăcia de acum este răzbunarea acelei paranghelii financiare care pentru unii s-a încheiat la pușcărie. Doar pentru unii.

Noile tricouri au venit târziu și nu a fost timp pentru a fi inscripționate, explică atentatul cromatic președintele Iuliu Mureșan. Nu o spune, dar se subînțelege că întârzierea a fost cauzată de lipsa banilor. La fel după cum paragina de pe stadionul decrepit este imaginea foamei angajaților. Foame la propriu, nu foame de performanță.

Spre surprinderea generală

Spre surprinderea generală, Dinamo a câștigat cu 3-2 meciul cu Voluntari. De ce surprinderea generală, nu mai trebuie să explicăm. Nici de filmul jocului nu mai este cazul la distanță de aproape două zile. 

Putem însă identifica împreună câteva din motivele pentru care formația antrenată de mai puțin de o săptămână de italianul Dario Bonetti a arătat mult mai bine decât se aștepta însuși Bonetti. Sau miile de cotizanți din programul DDB, oameni care și-au mai pierdut și ei din entuziasmul originar.

Factorul Ion

Intriga meciului fusese asigurată de declarația hazardată a numitului Robert Ion, care evocase iminența unui măcel fotbalistic în Ștefan cel Mare. Măcel pe care echipa lui, faimoasa FC Voluntari, urma să îl administreze rupților în șort de la Dinamo. 

După ce tabela de scor i-a dat în cap cu rezultatul, marinarul Ion de la clubul din Bărăgan cu ancoră pe blazon a dat-o la întors. Ațâțați nu doar de cuvintele matelotului care nici măcar titular nu a fost, ci de atitudinea în general aristocrat-preorășănească a celor din Sectorul Agricol Ilfov, de care ziceai că tocmai jucaseră finala Euro pe Wembley, dinamoviștii au jucat exact așa cum promit mereu fotbaliștii. 

Cu ambiție, cu dăruire. Chiar cu energia distructivă izvorâtă din ofensă. Sportul o fi și un spațiu al fair-play-ului, dar este fără îndoială și unul al răzbunării prin luptă dreaptă.

Calea Deian

Fotbalistic, eroul partidei a fost Deian Sorescu. Autor al unui hat-trick și fitil al exploziei coechipierilor. Demonstrația de forță a lui Deian, șuturile lui violente care au rănit plasa porții lui Rîmniceanu, toate au fost un mesaj. Către cei care îl consideră prea bătrân, la 24 de ani neîmpliniți, pentru a mai prinde un transfer bun în străinătate. 

Către conducerea clubului, către suporterii-acționari, care nu s-au ținut nici ei de promisiuni, către naivii care au crezut în simboluri de dată recentă. Vezi cazul Ante Puljici. Cătrănit și el din cauza situației de la club, Sorescu a ales altceva în locul îmbufnării lui Paul Anton. 

Sunt la fel de neplătit ca tine, las că pe un salariu considerabil mai mic, dar nici nu mă dau accidentat, nici nu îmi feresc picioarele. Și, de-al naibii, încerc să joc cel mai bun fotbal de care sunt în stare!

Ce ai făcut în ultimii 5 ani, domnule Bonetti?

Dinamo nu se va putea hrăni la nesfârșit din revolta lui Sorescu ori din entuziasmul lui Eșanu sau Giafer. Preveniți, viitorii adversari se vor feri să mai scoată din joben vreun iepuraș cuvântător care să îi motiveze. După mai mult de 6 antrenamente, câte făcuse până la partida cu Voluntari, vom înțelege și care este contribuția lui Dario Bonetti la acest Dinamo eminamente autohton. Este totuși îngrijorător că italianul chemat să salveze Dinamo a fost șomer în ultimii 5 ani și, cu un pasaj de câteva etape la Târgu Mureș în 2016, stătuse înainte pe bară alți 4.

Tamaș, ironia, doamna în vârstă și mitraliera

În final, câteva vorbe despre domnul președinte-jucător Gabi Tamaș. Nu am auzit ce i-a strigat galeria dinamovistă, dar asta nu are nicio legătură cu tonul agresiv și cu ironiile de doi bani pe care le debitează la declarațiile de după meci. Ce urmează pentru voi?, vine întrebarea. Urmează următoarele meciuri. Ha, ha, hai să "ne" râdem! 

Se crede simpatic și nu e. Se crede purtător de cuvânt și nu e. Își închipuie că este un fel de Chiellini. Da, unul desenat de Gopo! Cel mai rău este că dl. Tamaș este amnezic, dar nu o să încerc eu să îi împrospătez memoria cu faptele de arme din ultimii ani. E pierdere de timp.