Așteptăm Craiova Europei!

Identitatea fotbalistică a Băniei a fost conturată mai ales de celebrele meciuri internaționale ale ”Maximei”. Fără traseu extern, rămâi o echipă de interes local.

Diseară, în Albania, la Elbasan, cu FK Laci! Fotbalul acesta preliminar-european te trimite să înveți geografie și chiar dacă spargi sticle la pauză, ca Șumudică, tu, telespectator, ești răsplătit uneori, arătându-ți-se stânca Gibraltarului, din spatele uneia dintre porți.

Trecutul recent

Sau te pedepsește, înșirându-ți-le în cale pe Sabail din Azerbaidjan, pe Lokomotiv Tbilisi și, acum, echipa aceasta albaneză, dintr-un oraș cu 17.000 de locuitori (se joacă la Elbasan pentru că arena locală din Laci, de vreo 3.000 de locuri, nu e omologată), ceva mai mic decât Balșul pe care șoferii doljeni îl tot înjură, pentru că traficul de acolo întârzie cam cu o oră călătoria spre București. Un fel de tur preliminar, în drumul oltenilor spre Capitală.

"Darurile" Milan și Leipzig

Drumurile europene ale Craiovei s-au reluat în 2017, după 17 ani de pauză, printr-o "dublă" cu Milan. A fost 1-0 la Severin și apoi 2-0 pentru rossoneri în retur. Am fost atunci pe San Siro, am titrat "Sfârșit de Bonaventura", pentru că mijlocașul Giacomo Bonaventura marcase unul dintre golurile lombarzilor.

 Oltenii, echipă, conducere, suporteri, priveau cu admirație peisajul sacral și aveau aerul că au revenit în lumea bună a Europei. La fel s-a întâmplat și un an mai târziu, contra lui Leipzig. Un 1-3 în Germania, urmat de un 1-1 acasă accentuau teoria eșecurilor onorabile, a voluptății căderii de pe cai frumoși.

Planul cincinal

Mai departe, ediția următoare, după un drum cu destule emoții în Azerbaidjan, la Sabail, a venit euforia eliminării lui Honved, la penaltyuri, urmare a doi de 0-0. Aceea e, de fapt, singura calificare europeană a Craiovei în acest "Cincinal de neîmpliniri mărețe" pe plan continental. 

Pentru că despre povestea de anul trecut, ieșirea din cursă în fața inexistentei Lokomotiv Tbilisi, mai bine uităm. Traseul internațional al Craiovei, care se reia azi în Albania, e modest, pauper, complet lipsit de relevanță.

Prin ce te identifici

Craiova Maxima, echipa aceea cu care clubul actual CS Universitatea caută în zadar similitudini de performanță (nu mai discutăm de cele legislative sau identitare, că ne apucă durerea de cap), a fost iubită de localnici, dar și de oameni din afara granițelor Olteniei. Cei din urmă s-au atașat de ea văzând-o jucând cu success și cu nonșalanță în fața unor adversari redutabili, obținând rezultate istorice și calificări epocale. 

Craiova Maxima (înainte, măcar cronologic, de Dinamo și de Steaua) a atras nu neapărat pentru că învingea în derbyuri interne, ci pentru că pe plan extern întruchipa dorința suporterilor români de a se măsura cu cei mai buni și, nu o dată, de a-i învinge. Aceste însușiri au conturat definiția echipei în urmă cu patru decenii.

În căutarea fiorului

Sunt exact însușirile pe care echipa actuală nu le regăsește. Dacă iei două Cupe, în finale cu echipe (Hermannstadt, Astra) care, în momentul disputării acestora, cohetau cu liga secundă, e o chestiune de interes local, cel mult regional. Chit că tu uzi abundent cu șampanie acele "succese notabile".

Tot de interes local e și Supercupa, în care n-ai tras la poartă înaintea loviturilor de departajare. Pentru a provoca acel fior și a aduce mai mult de 4.000 de oameni la meciul cu FC Argeș (e jenantă cifra, chiar și justificată prin perioada de concedii) e nevoie de un traseu european care poate începe cu FK Laci, dar trebuie să arate că în magazie există și tricouri cu mânecă lungă, nu doar cele de vară, pentru iulie și august.

Ce dacă în turul următor e Anderlecht? Nici ea nu mai e ce-a fost!