Marian Aioani, 21 de ani, e unul dintre oamenii de bază ai lotului experimental cu care România abordează Olimpiada niponă.
- CORESPONDENȚĂ DIN JAPONIA: Gazeta Sporturilor este singura redacție din România, exceptând televiziunea și radioul de stat, care a trimis o echipă de jurnaliști la Jocurile Olimpice, pentru a relata de la fața locului.
- Jurnaliștii GSP în Japonia sunt Marian Ursescu, Justin Gafiuc și Raed Krishan.
Noul portar al Farului trece în revistă momentele esențiale ale carierei sale, răspunde unor întrebări distractive și crede că Jocurile de la Tokyo pot deveni un eveniment memorabil în materie de performanță pentru fotbalul românesc.
- Honduras - România va avea loc azi, de la ora 14:00, liveTEXT pe GSP.RO și în direct pe TVR1 și Eurosport 2.
Marian Aioani, pariul lui Gică Hagi, e cel mai optimist „tricolor” de la Tokyo
- Marian, când te-ai apucat de fotbal era Olimpiada pe lista visurilor tale?
- Am început la 13 ani, în satul natal, Urziceanca din Dâmbovița, iar singurul meu vis pe atunci era să devin un mare atacant. Pe acest post am și început. Îmi plăcea mult să fiu eu cel care marchează. Dar uite că viața mi-a schimbat planurile! Am intrat în poartă la un moment dat, am început să prind gustul și acolo am rămas.
- Dar ți-a rămas nostalgia ofensivei, nu?
- Păi, mai driblez câteodată și ca portar! Am, parcă, o siguranță nativă care mă ajută și-mi dă curaj să fac și asta, fără să periclitez însă buturile.
- Ce idol aveai în copilărie?
- Quaresma. Un tip mai excentric, dar adoram felul în care șuta cu exteriorul.
HONDURAS - ROMÂNIA. Marian Aioani vrea aurul la Jocurile Olimpice
- Dintre portari?
- Neuer, Oblak, Ter Stegen. La Neuer admir jocul de picior și atitudinea lui îndrăzneață, tot timpul cu capul sus și foarte concentrat. Mă regăsesc în profilul lui, dar, sigur, depinde acum și de stilul antrenorului, ce cere de la un goal-keeper.
- Cu penalty-urile cum stai? Poate nimerim vreo serie de lovituri de departajare la Olimpiadă!
- La execuție nu prea mă bag, că nu e treaba mea. Doar dacă situația o impune. Iar la seniori am apărat un singur penalty. Mai am de lucrat pe faza asta. Important e să studiezi foarte bine executanții, să ții cont și de ceea ce ți se spune dinspre staff. Uite, în finala Europa League, antrenorul portarilor i-a lipit pe prosop lui De Gea o listă cu colțurile unde trag de obicei cei de la Villarreal. N-a ascultat. S-a dus de capul lui și a ieșit prost.
- Cu școala cum stai?
- Sunt anul doi la Sport, la Târgoviște. Mă duc atunci când mai am timp, e destul de dificil, încerc să mă împart. Nu sunt însă nici profesori prea înțelegători, așa că trebuie să mă focusez și pe acest capitol de fiecare dată când mai prind câte o fereastră în program.
Aioani: „Mutu a însemnat mult în copilăria mea”
- Ai lucrat la U21 cu Mutu, acum cu Rădoi. Sunt oameni pe care presupun că-i urmăreai cu drag când erai mai mic, nu?
- Numele lui Mutu a însemnat mult în copilăria mea! Îi savuram fiecare gol marcat la Fiorentina sau la națională. Sunt acum doi antrenori cu care e o plăcere să lucrezi. Detaliază, comunică, explică. Te motivează. Vor avea succes în această carieră.
- E loc de-o medalie la Tokyo?
- De ce nu? Sincer, sunt destul de emoționat, pentru că e o ocazie cu care nu mulți jucători români din istorie s-au întâlnit. N-am mai participat de 57 de ani la Olimpiadă, numai când te gândești câte generații au trecut pe lângă această competiție e suficient ca să te responsabilizeze.
Redeschidem un drum olimpic, iar pentru asta trebuie să ne focusăm mental către o singură direcție: aur! Da, vorbesc serios! E o șansă pe care trebuie s-o fructificăm până la capăt, chiar dacă ne așteaptă un turneu special. Ține însă doar de noi să reușim o performanță memorabilă, pentru imaginea fiecăruia, pentru fotbalul românesc, pentru suporteri.
Marian Aioani: „Rici e mai supărăcios la poante”
- Câteva descrieri pentru colegi, OK? Ciobanu?
- Al nostru număr zece! Execută admirabil loviturile libere, are un șut extraordinar și e un tip de gașcă, la locul lui.
- Pașcanu?
- Puternic, depune mult efort, se sacrifică pentru echipă.
- Boboc?
- Șeful poantelor savuroase și un fundaș care adoră atacul, urcă, nu ezită să tragă la poartă.
- Rici Grigore?
- Mai supărăcios când faci glume pe seama lui. E un apărător de încredere și foarte puternic și bătăios.
- Hai să ne și destindem un pic! Până la ce vârstă ai crezut în Moș Crăciun?
- Până pe la 10 ani, când mi-am dat seama că ai mei se furișau peste noapte să plaseze cadourile.
Nu vreau să-mi mai amintesc despre gafa făcută la partida cu Gaz Metan, când am luftat, iar adversarul a înscris. Ar fi trebuit să intervin altfel la acea fază, dar tinerețea și o accidentare pe care o duceam pe picioare în acel meci mi-au jucat feste
„Mi-ar plăcea să cânt la pian și la chitară”
- Cel mai curajos lucru pe care l-ai făcut?
- M-am mai dat cu schiurile, chiar dacă nu sunt un mare specialist. De fapt, abilitățile mele în domeniu tind spre zero! Dar m-am liniștit, e riscant!
- La ce instrument ți-ar plăcea să cânți?
- La pian! La ultimul Revelion am și pus în scenă cu Dulca interpretarea unei melodii. El cânta, eu îl acompaniam la un pian virtual. Dar mi-ar fi plăcut să fie unul adevărat și să știu să-l folosesc. Și ar mai fi interesantă și chitara!
- Pe ce cheltuiești banii?
- Haine și gadgeturi.
- Pe o scară de la 1 la 10, cât de inteligent te consideri?
- 8! Dacă mă preocupam mai mult de carte când eram mic, avansam spre 9-10!
Un singur moment de cumpănă am avut în carieră până acum. M-am trezit cu o ruptură de menisc la 16 ani, dar am tras tare de mine, familia mi-a fost aproape și am trecut cu brio peste acea periaodă. Nu mi-am pus nicio secundă problema să renunț la fotbal
„Prefer verde, adică ambiție”
- Ce ai dori să schimbi la aspectul tău fizic?
- Să fiu un pic mai înalt.
- Care e cea mai mare temere?
- Moartea! Mi-e frică fiindcă nici nu știu ce urmează după aceea!
- Singurul lucru pe care nu l-ai face?
- Nu m-aș sinucide.
- Culoarea preferată?
- Verde, pentru că simbolizează ambiția.
- Mare sau munte?
- Munte. E mai răcoare, priveliști relaxante.
Anglia și Italia sunt campionatele pe gustul meu. Mai ales Premier League, unde se joacă mult pe centrări, pe forță. Dar acolo e greu de intrat ca portar dacă, pe lângă alte calități, nu ai și minimum 1,90 metri. Eu am ajuns abia la 1,87 metri, sunt la limită cu baremul :D
„Ajut oamenii săraci din satul natal”
- Trei țări pe care ai vrea să le vizitezi?
- Spania, cu Madrid și Barcelona. Veneția în Italia. Și cartierele vii din Rio de Janeiro!
- Ce fel de produs ai refuza să promovezi?
- Țigări și droguri. Tentații au fost, dar n-am pus gura pe niciuna dintre ele.
- Cum arată fata ideală?
- În primul rând, să aibă calitate umană și să mă susțină. Am prietenă, ea e cea ideală!
- Messi sau Ronaldo?
- Ronaldo! Sunt entuziasmat de modul în care muncește, se menține și joacă.
- Obișnuiești să faci acte caritabile?
- Sunt oameni mai săraci în satul meu natal, pe care-i ajut când pot.
Trei calități? Mentalul, ies bine pe centrări, concentrarea în timpul meciului. Defecte? Lipsa de experiență și atât. Nu spun mai mult ca să nu le deschid ochii adversarilor!
„Nu sunt obsedat de rețelele sociale”
- Cea mai nefericită zi din viața ta?
- Când mi-am rupt un deget cu trei zile înaintea începerii campionatului.
- În ce animal ai vrea să te transformi?
- Leu! El e regele, nu?
- Cât timp petreci pe rețelele sociale?
- Nu sunt obsedat. Doar strictul necesar!
- O superstiție?
- Ies din vestiar și intru pe teren doar cu dreptul.
Nu sunt chiar genul de portar care să țipe întruna la colegi. Încerc să-i mai dirijez, doar atât cât trebuie, în momentele pe care le consider potrivite în interesul tuturor
650.000 de euroe cota lui Mihai Aioani pe portalul de specialitate transfermarkt.com
Antrenorii decisivi: V. Moldovan și Hotoboc
Transferat recent la Farul, unde Hagi l-a lăudat deja numindu-l "viitorul portar al naționalei", Aioani spune că, până acum, doi antrenori l-au ajutat în mod special în carieră: "Într-un moment în care nu prea apăram, Viorel Moldovan mi-a dat încredere totală la Chindia. Mă băga, chiar dacă mai greșeam. Apoi, cu Hotoboc mi-am dezvoltat multe calități, am muncit enorm împreună".
Farsă pentru Dulca
Aioani e coleg de cameră la lot cu Marco Dulca. Cei doi au fost coechipieri și la Chindia sezonul trecut: "E un tip amuzant, mereu cu zâmbetul pe buze. Și un fotbalist bun, are forță, lovește bine mingea, e OK și cu finalizarea. Mi-aduc aminte o farsă căreia i-a fost victimă în cantonament la Târgoviște. Câțiva colegi au îmbrăcat un manechin, i l-au postat în fața ușii și au ciocănit. S-a speriat și a început să țipe când a ieșit".
Chindia a făcut superafacere
Gică Hagi l-a adus pe Aioani la Farul chiar în zilele anterioare intrării lotului olimpic în cantonamentul de la Mogoșoaia. Chindia i-a primit la schimb, definitiv, pe Căbuz, P. Iacob, T. Căpușă și M. Dulca. De asemenea, Matiș și Haită, eligibili U21, au mers cu titlu de împrumut la dâmbovițeni.
{{text}}