Echipa-n pom, Popescu pe garduri

Iar lumea aplaudă extaziată. Râios și răpciugos, fotbalul românesc continuă să țină coada sus. Interesant este că se găsesc și aplaudaci ai acestei anomalii

E vară și e cald, dar dinspre FCSB nu vine aer de vacanță, ci un alarmant vânt de sinucidere colectivă. La FCSB, pauza este ca noaptea cu lună plină pentru vampiri și vârcolaci. Când se dă legătura din nou la stadion, stai cu sufletul la gură, ca la un film după scenariul lui Stephen King. Iar așteptarea amatorilor de orori este mereu răsplătită. De data asta, cel al cărui nume este mereu primul pe gardul tuturor site-urilor și televiziunilor îi trimite în teren pe Alexandru Musi, 17 ani, și pe Ianis Stoica, 18 ani. Începe repriza a doua a meciului FCSB-Șahtior (Shakhter?!, Shaktar?, cum o fi corect? Rusofili, ajutați-ne!) Karagandy, iar scorul nu arăta 4 sau 5 la zero pentru vicecampioana României, ci doar 1-0.

Șaormacudetoate!

Ocupăm un loc în primul rând al celor care aplaudă efervescența tinereții și curajul antrenorilor de a-și promova adolescenții talentați, dar asta mirosea deja a altceva. A experiment care se poate derula în anumite clinici de specialitate? Produsele lactate fermentate nu au totuși efecte halucinogene. Sfidare a adversarului? Teribilism? Sau poate provocare pentru sărăcanii care comentează la emisiunile canalelor de sport. Extras din panseurile antrenorului care trebuia să își ardă carnetul pe stânca Gibraltarului și din perdeaua de fum creată acolo să trimită mesaje către salvatori. SOS, SOS! SOS remulad! Șaormacudetoate!

Formația vocal-instrumentală Optimiștii

Deci, doi juniori în teren la FCSB ca să ce? Să ne batem joc de adversarul modest? Dar parcă nu atât de modest pe cât ne sugera dragul nostru coleg Ilie Dumitrescu. Returul îl va confirma pe el și ne va infirma pe noi. Sau viceversa, mai știi? Cum-necum, kazahii și-au creat două ocazii uriașe de a egala pe final de meci pe Arena Națională, trimițând în felul lor necizelat și un avertisment. Pentru cine vrea să vadă și să înțeleagă. Păi, ideea este că aproape nimeni nu vrea. Cam toată lumea este optimistă după un mijloc de săptămână care a luat temperatura fotbalului românesc în contact cu echipe din lumea a treia, a patra și chiar a cincea a fotbalului euro-asiatic. Rușine, CFR, rușine, Craiova! Aștept totuși returul ca să pot zice bravo, Sepsi!

Modelul "Ce nevoie am de BAC?"

La FCSB nu este nici de rușine, nici de bravo. Ei propun un model original de autodistrugere. Corolarul evenimentelor de joi seară de pe cel mai mare stadion al României mi s-a părut momentul în care Octavian Popescu a fraternizat cu suporterii din peluză. Era trecut de minutul 75 al partidei, karagandezii atacau ca hoardele mongole câmpiile Moldovei, apărarea fecesebistă se clătina, iar Tavi urcase pe balustradă, fusese uns șef de galerie și sărbătorea. Ce sărbătorea(u), greu de spus. Oricum, era vorba de ceva mai ușor și chiar mai puțin riscant decât să dai BAC-ul. Și să îl mai și iei cu notă mare. Cum au procedat fraierii ăia de Radu Drăgușin și Ștefan Pănoiu. Băă fătălăilor, păi ori ești tocilar ochelarist, ori fotbalist cu bretonul pe ochi!

Foarte ciudat, mai nimeni nu a sesizat nefirescul situației cu Octavian Popescu integrat în galerie, las’ că și într-un moment în care echipa lui se clătina. Dimpotrivă, sceneta a beneficiat de suspine admirative din partea comentatorilor partidei. Și nu numai a lor. Înțelepții ne sfătuiesc să așteptăm returul, pentru că de-abia atunci vom putea trage concluziile. Așteptăm, că și așa nu avem ce face.