Gabi are față!

Deși am văzut atâtea în tenis, nu încetez să mă minunez –  ce poate să facă mentalul în sportul ăsta. 

Pe Gabriela Ruse mi-o amintesc de la Wimbledon 2018, într-un meci uluitor, în turul 1, împotriva marii campioane poloneze Agneszka Radwańska, care a avut nevoie de aproape 3 ore pentru a o învinge pe tânăra necunoscută, venită din calificări. Se vedea că Ruse are pe dinăuntru ceva care scânteiază. 

Au trecut 3 ani de atunci și Gabriela nu a reușit să intre în prima sută. De ce, nu știu. Cum nu știu ce s-a întâmplat în mintea și în sufletul ei în acest mijloc de vară. Meciul câștigat aseară în sferturile de la Palermo, în fața Luciei Bronzetti, este a 12-a victorie consecutivă a lui Gabi în WTA Tour, pentru că și în turneul sicilian, și în cel de la Hamburg, pe care l-a câștigat, a venit din calificări. 

Gabi e aceeași, și totuși alta. Jocul, deplasarea, loviturile nu sunt, poate cu excepția serviciului, îmbunătățit, diferite, numai că acum duc la alte scoruri. De ce? Datorită mentalului de învingătoare cu care vine de la vestiar și care i se poate citi pe chip și în mișcări tot timpul, și când se duce să-și ia prosopul să se șteargă. 

Bronzetti e o jucătoare tânără, talentată, în plin avânt și evolua pe teren propriu. Și totuși, Ruse i-a transmis în fiecare moment, chiar și când italianca a făcut 9 puncte consecutiv de la 4-3 cu break pentru Gabriela, amenințând să câștige setul 2, că favorita întâlnirii este Ruse ROU, Bronzetti ITA e challengerul. Niciuna dintre  greșelile neforțate, unele rele de tot, făcute însă pe fondul unui joc activ, ofensiv, nu i-a afectat moralul lui Gabi. 

A continuat să atace, să preseze apărarea remarcabilă a lui Bronzetti, iar când a fost nevoie să facă punctul cu lovitură decisivă, l-a făcut. Ceea ce până la Hamburg și Palermo se ducea 1 cm afară, în aceste zile fermecate mușcă tușa. Cu o expresie pe care o folosesc în legătură cu jucătoarele noastre de tenis (cu jucătorii n-am cuvinte), acum Gabriela are față! 

Nu-mi rămâne decât să mă rog s-o țină tot așa și în semifinala cu Oceane Dodin (franțuzoaica a învins-o dramatic în sferturi pe Jaqueline Cristian, care a făcut și ea un turneu bun la Palermo) și să regret că Elena-Gabriela Ruse nu a ajuns să joace pentru România la Olimpiada de la Tokyo.