Sacul de box

Am anticipat că sud-coreenii se vor agita, că vor pune osul. Deoarece un alt eșec, ulterior celui surprinzător din întâlnirea cu Noua Zeelandă, i-ar fi scos din cursă și i-ar fi trimis acasă. 

Nu ne-am așteptat însă, chiar nu!, ca fotbaliștii noștri să evolueze alandala. Confuz, moale, de nerecunoscut. Pe alocuri, penibil. Jenant.

Astfel, după ce-am bătut Hondurasul grație unui autogol norocos, am pierdut cu Coreea de Sud la fel, căci mingea deviată de Marius Marin (veriga slabă) în poarta lui Aioani a însemnat începutul sfârșitului. 

Iar golurile pe care "tricolorii" le-au încasat în minutele 59, 84 (penalty) și 90 n-au făcut altceva decât să materializeze superioritatea asiaticilor. În condițiile în care, dacă e de remarcat cineva din formația folosită de Rădoi, acela trebuie să fie tocmai portarul Aioani.

Sud-coreenii au deschis scorul și l-au majorat pe merit. Ei au jucat mai bine. Au dominat, au presat, au forțat pe întreg parcursul partidei. Până la eliminarea lui Ion Gheorghe, decizie exagerată, dar și după. Mai ales după, când reprezentativa noastră, în ciuda schimbărilor, n-a izbutit să echilibreze jocul. A fost o umbră. Sac de box.

Să spunem, cu scuze pentru locul comun, că am pierdut o bătălie, am pierdut-o urât, dar nu și războiul. Că duelul cu neozeelandezii, ultimul din grupă, ne-ar putea aduce totuși calificarea. 

Va fi însă obligatoriu ca norocul să-și întoarcă fața către Pașcanu et Comp., iar echipa să arate altfel. Să aibă măcar ambiție și dăruire. Pentru valoare e însă foarte târziu. Căci de unde nu e, și aici nu e, nici Dumnezeu nu cere.

În fine, deși n-am reținut nicio idee în prestația elevilor săi, nu știu dacă trebuie să ne mire prezența lui Mirel Rădoi pe banca unei formații care, din pricina boicotului cluburilor (inclusiv străine), nu-i naționala U23, ci o echipă încropită. A doua ori chiar a treia în funcție de criteriul vârstei. 

Nu cumva selecționerul, responsabil de prima reprezentativă, avea mai multă treabă în țară decât să se ocupe de o formație-fantomă, de la care nu-i de crezut că vreun jucător va ajunge curând să îmbrace tricoul naționalei?! Iar dacă România Olimpică trebuia să se facă de râs, era musai să se facă în frunte cu selecționerul?!

Sigur ar trebui să ne întrebăm ce caută în Japonia, și pe banii cui, întreaga conducere federală, Burleanu, Vișan, Bodescu și ceilalți?!

 Dacă-și permite să plimbe până la Tokyo atâția băgători de seamă, reiese că FRF are vistieria plină și-atunci de ce se tot plânge?! 

Să-i dea FIFA și UEFA alte fonduri, s-o îndoape, ca să poată șefii cheltui în voie, nu? Și să vină băieții cu cădelnița să ne convingă că n-am văzut ce-am văzut.