Ne-au umflat ochii coreenii!

Încă un meci catastrofal al unei naționale române, din care, cu largul concurs al oamenilor de fotbal și al pseudospecialiștilor, avem perspectiva să nu înțelegem nimic

"Ce-i asta?", strigă Rădoi de pe marginea terenului. Chiar, ce-i asta? Totuși, tocmai de la domnul selecționer ar trebui să vină o explicație pentru cea mai proastă partidă din istoria recentă a naționalei de tineret convertite acum în reprezentativă olimpică. Acest România-Coreea de Sud 0-4 nu povestește însă suficient despre adevăratele dimensiuni ale dezastrului.

Gheorghiță ca la portiță

«De coșmar», acesta este clișeul care se lipește automat pe o astfel de non-prestație. Dacă zicem mai pe românește «o bătaie de joc» îi afectăm emoțional pe M. Marin și G. Ganea. Pe Ciobanu, Sefer, Dobre. Și Dulca, și Ghiță, și Boboc, și Pașcanu, și nu în ultimul rând pe drăguțul de I. Gheorghe, care după două faulturi inutile, acceptabile poate pe la Voluntari, și-a lăsat echipa în inferioritate numerică. Unde mai pui că după ce a primit al doilea cartonaș galben, Gheorghiță privea ca la portița nouă către arbitrul venezuelean Jesus Valenzuela! Aurică Țicleanu, pe care îl iubesc enorm mai ales pentru ce a însemnat ca jucător, era de părere la studioul de la TVR că Gheorghe a fost eliminat nedrept. Hai, măi Aurică, să fim serioși și să lăsăm teoria asta că toată lumea ne persecută!

Alibiuri?

Nu am vrut să uit pe nimeni, așa că i-am amintit pe toți titularii lui Rădoi. Absența lui Aioani din această listă a rușinii nu trebuie explicată. Concentrat, serios, curajos și adecvat situației, adică exact lucrurile care au lipsit coechipierilor, portarul nostru ne-a salvat de la o rușine încă mai mare. După această înfrângere cu iz de corecție, sper din suflet că lumea fotbalului nostru nu va mai găsi puterea să brodeze tot felul de alibiuri. Deși cum îi știu...

O ocazie am avut și ne-am bătut joc de ea!

După victoria mincinoasă cu Honduras, rod al norocului, dar și al unei dăruiri atipice, scumpii noștri "tricolori", care mai oxigenați, care mai bărboși, care mai tatuați, au arătat de parcă voiau să dea cadoul înapoi primului venit. Primul venit, primul servit, deci Coreea. Uns căpitan din motive neclare, fiindcă nu arată nici a lider moral, nici a dirijor profesional, Marius Marin a debutat prin a înscrie în proprie poartă și a continuat prin a strica singura noastră ocazie importantă, la lovitura liberă indirectă din careul asiaticilor. La faza din minutul 34, l-a secondat cu brio numitul Ciobanu, care a avut grijă să șuteze exact în burta-mâna portarului ieșit să închidă unghiul. Superficialitate, numele tău e fotbalistul român, indiferent la ce nivel joacă!

Știm ce nu suntem

Am stabilit că Marin nu este nici fundaș, nici mijlocaș. Nici căpitan. Ghiță greșește mult și este mai mereu pe punctul să își faulteze adversarul direct în suprafața de pedeapsă. Pașcanu vrea, este muncitor, dar are multe limite tehnice și de orientare. Boboc și I. Gheorghe nu își fac treaba nici ca fundași laterali, nici ca mijlocași ofensivi de bandă. Dulca și Ciobanu, presupușii noștri mijlocași de creație, au falimentat aproape toate pasele către oamenii din atac, iar la rându-le Dobre, Sefer și Ganea au strălucit prin neimplicare. Ba nu, greșesc în cazul lui Ganea, care a stricat tot pe ce a pus piciorul. Și nu doar cu Coreea, ci și contra Hondurasului. Logic, a fost primul înlocuit.

Fracție subunitară

Urmează meciul cu Noua Zeelandă, iar optimiștii ne vor spune că o victorie și o calificare sunt perfect posibile. Nu contează cum și de ce, așa decretează ei. Noi, ceilalți, cum ne-om fi numind (pesimiști, realiști, cârcotași) ne gândim că în 72 de ore și dacă tu, antrenor, ești o sumă de Tuchel, Klopp și Guardiola, e greu să repari atâtea probleme. Iar Rădoi nu este decât o fracție subunitară a celor amintiți. Arătăm rău și tehnic (capitolul acela la care trăim cu impresia că ne-o dăm doar cu brazilienii), nu doar la nivelul atitudinii în joc. Disciplină tactică zero, orgoliu zero. Bărbi, bărbi, cosițe și șuvițe platinate. Și tatuaje, kilometri de tatuaje care spun povești infantile. La capitolul ăsta, "Mister" e totuna cu elevii lui. Ce ne rămâne?

Mă ajut pentru o concluzie cu un fragment dintr-un interviu recent acordat de pisariotul Marius Marin canalului FRF TV.

"Ca și populație, tot timpul am fost neîndrepățiți în Europa. Am rămas dezamăgit. (…) Cred că chestia asta (n. red., delăsarea invocată de italieni când se referă la fotbalistul român) nu ne reprezintă. Jucătorul român tot timpul a fost ambițios și dornic de a demonstra"

«Ca și» suporteri ai echipelor naționale, și noi ne simțim constant "neîndreptățiți", domnule Marin. Nedreptățiți ar fi prea mult, dacă mă-nțelegi.