După Rio 2016, Robert Glință s-a calificat pentru a doua oară în ultimul act la 100 metri spate. Are al 8-lea timp, dar românul speră să-și depășească limitele.
Într-un interviu exclusiv de la Tokyo, acordat de Robert Glință jurnalistului Marian Ursescu, corespondent al Gazetei Sporturilor la Jocurile Olimpice, sportivul nostru mărturisește că este nemulțumit de forma în care se află, deși a obținut calificarea în finală la 100m spate. Ulrimul act e programat pentru marți dimineață, ora 4:59.
Robert Glință s-a calificat în finală la 100m spate
„Apă, vreau niște apă, vă rog!”, îi spune Robert Glință unei voluntare, la zona mixtă, imediat după semifinala de la 100 metri spate. Micuța japoneză pleacă în viteză să aducă o sticlă. Robert respiră din greu, se simte încă efortul depus în bazin.
A terminat al patrulea în prima semifinală. 53,20 secunde, un timp mult sub cel cu care câștiga anul acesta aurul european, la Budapesta: 52.88. Dar un progres față de rezultatul din serii, cu o zi înainte, când înotase 53,67. E un timp care-l trimite însă în finală. Are o sutime mai puțin decât japonezul Ryosuke Irie, primul de sub linie.
Robert ia două înghițituri mici de apă și e gata pentru întrebări.
- Robert, a doua finală olimpică după cea de la Rio, cum te simți?
- Mă bucur că a fost o cursă mai bună decât în serii, că am îmbunătățit timpul și, m-a ajutat bunul Dumnezeu să intru în finală la o sutime de secundă față de locul 9.
Mai am o șansă și încerc să profit la maxim de ea. În cele 24 de ore până la finală să mă concentrez pe recuperare și refacere. Vreau să-mi adun toate forțele ca să reușesc o cursă de care să fiu eu mulțumit.
- E o concurență incredibilă, ca în orice finală olimpică, nu?
- Da, mă așteptam la asta, nu este nimic diferit, îi cunosc pe toți. Aceeași competiție a fost și până acum la Mondiale. În ultimii doi-trei ani de zile am dat tot ce am mai bun din mine, m-am antrenat numai cu gândul la medalia de aur, dar uitați cât de greu e de obținut. Am făcut tot posibilul să nu cedez, voi profita la maximum de a concura din nou într-o finală olimpică.
- Care ar fi obiectivul lui Robert Glință în finala olimpică?
- Cel mai mult și cel mai mult m-ar interesa să cobor sub timpul meu de referință, de record personal. Dacă voi reuși acest lucru, mă voi declara mulțumit indiferent de locul pe care mă voi clasa în finală.
Robert Glință: „Nu sunt mulțumit de mine. Sper să-mi schimb părerea după finală!”
- Ești mulțumit de prestația ta de până acum?
- Mă simțeam destul de binișor în apă, legat de simțul bazinului și atmosfera de care am avut parte în pregătire. Însă nu pot spune că mă aflu în cea mai grozavă formă, că mă simt foarte rapid, de aceea și performanțele sunt mai slabe. Nu sunt deloc mulțumit de felul în care am înotat la această ediție, mai am o șansă să-mi schimb părerea.
- Vei lua startul și la 200 metri spate?
- Da, indiferent de rezultat. Nu e proba mea forte. Însă voi lua totul de la zero. Urmăresc și acolo un progres, urmăresc să îmbunătățesc timpii. Pentru a face o cursă perfectă, voi încerca să fiu tehnic la cote înalte. Cursa de 200 de metri e o cursă cu un efort dublu, necesită mai multă pregătire specifică, cea de 100 e mai mult de viteză și capacitate de efort la un efort susținut.
La 200 nu poți pleca tare, trebuie gândită tactic, trebuie să ai mai multă rezistență. Unii sportivi sunt genetic structurați pentru această probă, pe mine mă avantajează mai mult proba de 100 metri spate.
Faptul că se înoată calificările seara, iar dimineața finalele și semifinalele, nu e tocmai cel mai plăcut lucru. Noi, înotătorii, suntem obișnuiți să înotăm calificările dimineața și semifinalele și finalele seara. E pe fusul orar asiatic însă, așa a fost și la Beijing, pentru audiență mai mare la televiziunea din America. Pe americani dau toți vina acum.
Robert Glință, campion european 100 metri spate
8a fost locul ocupat de Robert Glință în finala olimpică de la Rio de Janeiro în aceeași probă. Timpul său 53,50 sutime
{{text}}