Stabilit la Atena, Emil „Niki” Dumitriu (78 de ani), fost internațional și glorie a Rapidului, este complet dezamăgit de prestația „tricolorilor” la Olimpiadă: „N-ai cum să reziști, când vezi în ce hal jucăm”.
- România U23 a câștigat primul meci de la Jocurile Olimpice, 1-0 cu Honduras, și l-a pierdut pe al doilea, 0-4 cu Coreea de Sud.
- Ultimul meci din grupă, cu Noua Zeelandă, este programat miercuri, 28 iulie, de la ora 11:30. România trece mai departe cu o victorie.
Dumitriu e de părere că „nu am arătat nimic cu această echipă. Ne-au bătut sud coreenii fiindcă asta e valoarea. Din dude nu poți să faci compot de vișine! Nu avem absolut nimic acolo. Păi Marin, fuindașul ăla, dă cu dreptul în loc să dea cu stângul, și o bagă în poarta noastră, în vinclu. Nici Messi nu dădea așa gol.
Cum să faci așa ceva în poziția asta?! Nu am arătat nimic, n-a fost niciunul mai de Doamne ajută, cu excepția portarului, Aioani. Îmi pare rău, dar să nu ne bată și neozeelandezii, care nici n-au fotbal! Nu vreau asta, dar tare mi-e teamă, la ce am văzut până acum”.
Concluzie dură după meciurile de la Jocurile Olimpice: „Am avut noroc cu Honduras”
Dumitriu adaugă: „Cu Honduras am avut noroc, și ei au fost mai buni! Nu avem valoare! Rădoi nu are nicio vină, asta are, cu asta joacă! N-au talent, ăștia nu au jucat ca noi, pe maidan.
Ei sunt cu telefoanele, cu internetul, cu alte chestii, nu ca noi. Altă generație, altă mentalitate. Singurul fotbalist român de acum este Budescu. Altul nu mai văd. Îmi mai plac și Moruțan și Octavian Popescu, dar ei sunt încă tineri, mai au de demonstrat. În rest, arătați-mi și mie un mijlocaș ca Lupu sau ca Sabău, de exemplu”.
N-a uitat nici de cluburile care nu au lăsat jucătorii la lotul olimpic: „Asta a fost o mare greșeală. Noi tremuram să ne auzim numele printre cei convocați. Nu se punea priblema să nu ne lase cluburile, era o onoare. Eu am fost atunci, în lotul din '64, la Olimpiadă, tot în Japonia, dar nu am putut să joc fiindcă la un antrenament, mi-a rupt mâna Petrescu, mi-a scos-o din umăr.
După două zile, m-au făcut bine japonezii, dar nu mai eram pe foaie. Așa că am stat împreună cu poloiștii, la Tokyo. Iar noi am jucat la Osaka. E unul dintre marile regrete ale carierei mele”.
{{text}}