Noaptea cea mai scurtă

Cum va arăta dimineaţa de după petrecere?

Mateiu are dreptate. "E uşor când începi meciul de la 2 sau 3-0!". Da. Doi încă era bine, că e, cică, periculos. La trei, pe care îl şi faci cadou, deja nu mai joci cu adversarul, ci cu propria depresie. FCSB-CSU Craiova 4-1 a fost un meci cât un sezon, venit devreme, tocmai când ne plângeam că echipele nu sunt pregătite, că dau în gol.

Un soi de spectacol

Ei, uite că am avut o bombă de meci încă din etapa a doua! Nu-i rău. Cântăm prohodul fotbalului nostru zilnic, dar mortul se zbate, nu vrea la groapă. Nu e vorba despre valoare, cu ea ne-am lămurit. E despre capacitatea de a crea un soi de spectacol. O să ziceţi că e ca o sărbătoare în curtea din spatele casei, dar şi pe aceea trebuie să poţi să o organizezi. Dacă te plângi mereu, tragi draperiile şi îţi pui plapuma peste cap nu ajungi nicăieri. Sau ajungi undeva, dar nu e un loc plăcut.

De la bule de şampanie la baloane de săpun

Măcar fotbaliştii de ieri, fără a le ridica nicio statuie şi nici măcar un modest altar cu beţişoare parfumate, au vrut să iasă din mantra "totul e varză, nu suntem buni de nimic". Poate că i-a enervat pe cei tineri ippon-ul suferit în Japonia de naţionala olimpică, rătăcită în traducerea fotbalului din româneşte într-o limbă de circulaţie internaţională. S-ar fi putut afla şi ei acolo, printre acele feţe livide şi frunţi plecate. Ceva i-o fi muşcat de suflet. Eroi după Euro de tineret 2019, tocmai virează în erori. O fi un orgoliu de generaţie. Ce bine ar fi!

Neduşi la biserica fotbalului

Singurul necaz al unei seri memorabile a fost că o echipă a jucat tot meciul şi alta doar o repriză. Dar ca ritm şi goluri am fost serviţi de toţi banii, fără, totuşi, a fi acoperită datoria. Asemenea meciuri trebuie să se repete, altfel iar cotcodăcim după o mărgică şi ne mirăm că jucătorii se transferă doar prin relaţiile agenţilor. Morala victoriei e impecabilă: a câştigat echipa care face totul pe dos conform bibliei fotbalului. 

Patronul ei nici măcar nu se mai ascunde. Are o împrejmuire cu supuşi care trebuie să-i urmeze vrerea fără crâcnire. Jucătorii sunt aleşi nu ca urmare a unor studii tehnice amănunţite, a unor dosare întocmite de specialişti, ci după nas, după senzaţii, după dusul la biserică. Vinicius e luat pentru că "merită să risc 180.000 de euro". O aroganţă care poate traumatiza.

Umbra marelui foc

Aşa bate FCSB concurenţa, cu buzunare lungi pentru că în ele intră constant, cum, necum, nişte milioane. Craiova a prins mişcarea şi îi urmează schema, dar acolo construcţia seamănă cu un castel de cărţi, mereu e ceva ce dărâmă edificiul. 

Sau poate că ambiţia de a arăta lumii o faţă corectă, o închegare logică, în vreme ce antrenorii sunt numiţi şi demişi într-un ritm frenetic, iar tinerii de valoare scăpaţi printre degete creează o incoerenţă cu consecinţele pe care le vedem. E paradoxal şi perfect meritat. Cine se scaldă rămâne neîmbăiat.

Drumul spre eșec

Lumea noastră tânjeşte după o mână forte, aproape că o imploră să o ia de gât. Dacă Becali va reuşi să vândă jucători la preţuri mai mari decât ne-am imagina (chiar dacă mai mici decât cele din fabulaţiile lui), dacă va lua titlul şi va intra în grupele Ligii Campionilor asta va însemna eşecul total al fotbalului românesc. Vorba lui Şumudică, atunci va trebui să-şi dea foc toţi la carnete.

O seară. Şi la vară?

Vestea bună pentru cei cu patalama ar fi că atunci când unul singur decide există şanse mari să-şi închipuie cu adevărat că e guru a tot ce mişcă şi să o dea în bară. E soarta tuturor autocraţilor. Nu pot funcţiona pe termen lung pentru că puterea absolută îi deraiază. Se cred atotştiutori şi se trezesc peste noapte atotstivuitori. FCSB nu există ca proiect final, sunt doar fotbalişti care vor să plece cât mai repede şi un patron care să vândă cât mai scump. 

Asta nu e o echipă, e un grup de interese. Şi va merge în sus câtă vreme interesele tuturor vor fi satisfăcute, ceea ce nu e, s-a văzut, simplu. Duminică seara ansamblul a funcţionat de minune. Şi fotbalul a fost o bucurie. Dar nu în fiecare zi e duminică, mai sunt şi serile de joi, bată-le vina!